Articole:pag 18

Omote si Ura regandite: 7. Iwama Ryu si limbajul lui Morihiro Saito

 
 

Aceasta este o reconstruire continua a unui vechi articol care exploreaza istoria si politica din spatele utilizarii in Aikikai a termenilor de Omote si Ura. Sensei Saito a fost un gigant a epocii de dupa razboi - maestru recunoscut international a Aikiken si AikiJo, profesorul din spatele mai multor carti despre aikido decat oricare alt practicant de Aikido.

Pe timpul ultimelor decenii din viata sa, O'Sensei a fost in mare parte in Iwama Dojo, iar Morihiro Saito a fost elevul lui principal. Saito nu a fost nici practicant Daito Ryu si nici nu a fost in razboi. El a servit ca uchideshi si a trait in imediata apropiere a lui Morihei Ueshiba mai mult decat oricare alt elev. El a fost ingrijitorul altarului unde spiritul lui O'Sensei a fost inmormantat. A calatorit mult ca profesor, dar a pus si propriul dojo ca o destinatie pentru Aikido international.

Sunt cativa termeni si denumiri utilizate in Iwama Ryu care nu se regasesc in majoritatea dojo-urilor Aikikai, sau sunt utilizate diferit. Saito a utilizat termenii de Omote si Ura si a spus urmatoarele:

Despre Omote si Ura: Asa cum un obiect are fata si spate, asa si o tehnica Aikido are fata (Omote) si spate(Ura) sau varianta de rotire. O tehnica frontala este cea care intri prin fata partenerului, in timp ce versiunea prin rotire este caracterizata prin intrarea in spatele sau. Aceste doua tehnici se disting in primul rand in exercitiile de baza, dar nu in toate exercitiile, incluzand unele variatii.

Cateodata, astfel de diferente sunt dificil de facut chiar si in unele exercitii de baza. De examplu, Ura-waza (tehnica prin rotire) sunt practic inaplicabile in formele de baza din Yokomenuchi Shihonage si Hamni Handachi Katate-dori Shihonage .

Sublinierile de deasupra sunt ale mele. Este ciudat pentru mine sa vad ca unul dintre cei mai importanti si mai influenti maestri de Aikido din istorie spune ca Omote si Ura nu prea au sens pentru unele tehnci. Tot doresc sa protestez ca a trebuit sa invat doua tipuri de Shihonage din cele aratate mai sus pe care el le declara ca fiind "inaplicabile". Pe de alta parte, Iwama Ryu nici macar nu incearca sa puna toate tehnicile de Aikido in doua categorii simple si asta are mult sens pentru mine.

Omote si Ura nu sunt folosite de Iwama Ryu precum Evident vs. Secret, sau De Baza vs. Avansat, nici nu sunt alt nume pentru irimi si Tenkan de la Tohei


Kokyunage

Sensei Saito a definit Kokyunage intr-un mod foarte larg. Este acelasi lucru numit Aigamaeate/Sokumen Iriminage/Sayunage "Kokyunage", dar apoi Kokyunage se poate aplica la multe alte tehnici care nu au nici o asemanare. In cartea sa numita "Kokyunage" prezinta tehnici pe care eu le-am invatat ca fiind: Sumiotoshi, Tenchinage, Iriminage, Udekimenage ...

Sensei Saito scrie: "Kokyunage sunt cele mai numeroase si mai importante tehnici in aikido... Daca tehnicile kokyunage ar fi scoase, arta nu ar mai fi vrednica sa se numeasca Aikido". Citind cartea Kokyunage a lui sensei Saito, cea mai mare parte este dedicata variantelor pentru Atemi-Waza din Shodokan Aikido.

Poate cartea nu reflecta cu adevarat limbajul sau, si el are mai multi termeni specifici. Am avut instructori (sotia mea) care mi-au spus ca totul este kokyunage - in timp ce sunt de acord de la cele mai multe niveluri, nu ma pot abtine sa nu fiu putin pervers: daca un sensei spune sa facem kokyunage dar nu demonstreaza ceva anume, voi face orice cu partenerul meu de antrenament deoarece "totul este koyunage".

Moduri de practicat

Din vol.5, Aikido Traditional de Morihiro Saito:

"Exercitiile in aikido sunt clasificate dupa 4 metode: Solid, Flexibil, Curgator si Ki. Totusi, in acest volum, am combinat Curgator si Ki in una. Cele patru metode de antrenament sunt bazate pe faptul ca toate fenomenele din natura sunt caracterizate de proprietati precum: solid, flexibil, lichid (curgator) si gazos (ki).

Solid, sau exercitiile de baza au ca scop antrenarea ta "pana la miez". Din acest motiv, incepatoriisunt sfatuiti sa se concentrze pe aceste exercitii pana cand ajung la 3 Dan. In acelasi timp, exerctiile neintrerupte le vor permite sa aiba un simt a ceea ce sunt exerctiile flexibile si curgatoare (Ki).

Doua clasificari sunt suficiente pentru unele exercitii, in timp ce grupari de 3 sau 5, toate exclusiv pentru exercitiile de Ki, sunt necesare pentru altele."

In timp ce Saito a mentionat mai sus patru categorii de practica, de obicei eu vad doar trei: Kihon sau solid, Oyo sau flexibil si Ki-no-Nagare (literar Curgerea Ki-ului). Se pare ca Omote si Ura, si Irimi si Tenkan pot fi prezente in cele patru categorii de practica ? Urcand in grad, am invatat unele practici pentru testarea structurii, alinierii si conectarii pentru dezvoltarea puterii, practici pe care eu am tendinta de a le numi acum Kihon. Am invatat alte practici pentru dezvoltarea pozitiei, a timing-ului si a miscarii continue pe care acum le numesc Ki-no-Nagare. Stiu ca tehnicile reale reprezinta expresia celor doua tipuri de practica. Nu imi este clar celelalte categorii, sau care tehnica se potriveste cu care categorie. Aceste doua variatii se practica fara nume in majoritatea dojo-urilor. Din experienta mea, termenii de Kihon si Ki-no-Nagare nu sunt foarte utilizati pe scara larga in afara celor din Iwama-ryu.

Aceasta demonstratie a lui sensei Saito arata 8 variante de Shomenuchi Sankyo. Unele sunt in mod clar Omote, altele Ura. Altele probabil ca nu se incadreaza in aceste doua categorii.

Sensei Saito a ramas loial Aikikai in ciuda prieteniei sale cu Tohei. El a petrecut o perioada semnificativa a antrenamentului sau cu O'Sensei, Kisshomaru si Tohei in Iwama. Tohei, Kisshomaru si Saito au dezvoltat diferite tipuri de practica cu armele precum si o vedere diferita asupra acesteia. Spre sfarsitul vietii, filmulete cu Saito predand Jo dori contrasteaza cu ceea ce a predat in Tokyo, si el a spus ca metoda din Tokyo nu ar functiona. Dupa moartea lui Morihiro Saito, fiul sau, sensei Hitohiro Saito, a mostenit dojo-ul si aparent i s-a cerut sa nu mai predea AikiKen si Aikijo. Certificatele de arme in Aikido urmau sa nu mai fie inmanate in cazul in care Iwama vroia sa ramana in Aikikai. Rezultatul a fost ca Iwama-Ryu a devenit un stil separat de Aikido, iar Hitohiro Saito a devenit Kancho a propriului sau grup. Unii dintre elevii lui Saito au ramas in Aikikai...

Articol publicat pe "Nobody's Home:Iwama Ryu and the language of Morihiro Saito - reconstructing Omote and Ura"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson