CS MARUBASHI

Sensei Masando Sasaki predand la Aikikai Hombu Dojo

I: Unde au fost trimisi recrutii in Nagoya ?

R: Am fost trimisi sa construim avioane la uzina Mitsubishi Heavy Industries din Nagoya. Am vrut sa devin membru al Unitatii Speciale de Atac (fortele utilizate in misiuni sinucigase precum pilotii kamikaze), dar cel putin am ajuns sa construiesc avioane.

I: Ce varsta aveati atunci ?

R: Aveam 14. Eram un copil, asa ca m-am dus cu nerabdare, crezand ca voi fi in stare sa construiesc avioane intregi, dar am facut doar suruburi. (reade) In timp ce le faceam razboiul s-a terminat.

I: Deci a fost putin timp intre sfarsitul razboiului si intalnirea cu Fondatorul. Ce ati facut in acel timp ?

R: Atunci, chiar si acum, imi place tampalria. Nu este un sentiment placut sa plauniesti ceva si apoi sa construiesti si sa vezi finalul ? Chiar si acum sunt multe lucruri facute de mine pe aici.

I: Chiar asa ?

R: Faceam tamplarie cand un cui a sarit si mi-am pirdut verea la ochiul stang. Atunci cand ma prezentam spuneam " Mi-am pierdut vederea la ochiul stang in urma unui "accident" ("jiko"), asta este o "introducere" reala("jiko shokai"")." (rade)

I: (rade) Sensei, ce varsta aveati cand s-a intamplat asta ?

R: Aveam 19 ani, era imediat dupa sfarsitul razboiului. dupa asta am facut o multime de lucruri fiderite pentru a minca. Am avut un magazin de carti la mana a doua, am adus hartie din tara la Tokyo. Am facut niste bani cu adevarat din asta ! Pe atunci nu se gasea hartie. Atunci se construia sistemul nou de scoala, asa ca am pictat table si am vandut orez pe piata neagra. Nu scrie asta ! (rade)

I: Pe atunci toti faceau astfel de lucruri, nu-i asa ?

R: Chiar si acum, atunci cand sunt rugat sa tin prelegeri, radacinile acestora provin din discursurile unui vanzator de pe strada. Eram precum vagabondul Tora-san din filmul "Otoko wa Tsurai yo". Atunci cand vindeam carti pe strada in Ueno spuneam (* aici adopta un ton foarte smecher in glas) "Adunati-va, Adunati-va - o carte de referinta pentru elevi - medicament pentru cei cu vederea slaba - un cadou pentru viata de apoi al Bunciului si Bunicii" - exista cate un ton al vocii pentru fiecare.

I: (surprins) !

R: Este greu sa opresti pe cineva care merge pe strada si sa-i vinzi ceva. Prima data trebuie sa scrii si sa memorezi. La inceput era ca o lupta, dar am inceput sa ma bucur de asta dupa ce m-am obisunit sa o utilizez. chiar sia cum, imi place mai mult decat Aikido. (rade) Dupa asta am intrat in Rezervistii Politiei Nationale. Asta a fost in anul 25 Showa (1950)

I: Rezervistii Politiei Nationale nu este predecesorul Fortelor de Auto-Aparare ?

R: asa este. Nu puteai sa te alaturi lor daca aveai un ochi lipsa, dar m-am gandit " Cumva va lucra" si am inselat examenul. (rade) Asa am reusit sa ma inscriu.

Masando Sasaki Sensei demonstreaza trucul sau
pentru promovarea examenului de ochi pentru Rezervistii Politiei Nationale
"Când au spus dreapta,am ridicat mana dreapta, cand au spus stanga, am ridicat mana stanga
Ei nu au spus nimic despre ce ochi ... (rade) "

I: Este o minune ca nu ati fost descoperit ! (rade) Cati ani ati stat acolo ?

R: Doi ani. M-am inrolat deoarece dupa doi ani puteai primi o plata de plecare de 60000 yeni. Erau foarte multi bani in timp. Ca acesti bani am intrat la Universitatea Chuo, la sectia de economie, apoi pentru absolvire la sectia de drept. Oamenii devin in felul in care ei gandesc ca vor deveni. Chiar daca imi lipsea un ochi am intrat la Rezervistii Politiei Nationale, desi nu vorbeam deloc engleza am inrat la universitate. Oricine isi poate construi o casa daca are bani, este mai interesant daca isi construieste o casa fara nici un ban.

Ascunzandu-ma in munti in timp ce eram urmarit de CIA, intalnirea cu sensei Tempu

I: Dupa ce ati absolvit sectia de drept, ati vrut sa intrati sa profesati ca avocat ?

R: Am vrut sa fiu avocat. Apoi m-am gandit sa intru in politica. In acea perioada un sempai (elev senior) cu care locuiam a murit brusc de un atac de cord. Ma intreb daca ai putea numi asta soarta - am inceput sa gandesc "Care este scopul vietii umane ?"

I: ce varsta aveati atunci ?

R: 30 de ani. A fost un eveniment care a reprezentat un punct de cotitura in viata mea. Pe atunci am format o scoala de spioni si o organizatie terorista.

I: Planuiati sa subminati guvernul ?

R: Ei bine ... o multime de lucruri au fost atunci. Asa ca m-am gandit ca pentru binele tarii formez aceasta scoala de spionaj, dar am fost gasiti de catre CIA si eu am fugit in munti. A fost un articol cu fotografii numit "Spionii Japoniei" si care a fost publicat in revista americana "Time".

I: Incredibil ! Ce ne puteti spune despre aikido din acea perioada ?

R: Il faceam ca pe un hobby.

I: Nu erati ocupat cu caratul bagajului pentru Fondator ?

R: Caratul bagajelor a inceput dupa ce am devenit Aikido Shihan !