Aiki a lui Yukiyoshi Sagawa, un adevarat portret al puterii transparente: 1 , 2
Tokimune Takeda - Aiki Kuden si Hiden
Interviu cu Yoshio Sugino, Katori Shinto-ryu, 1961
Interviu cu Aikido Shihan Masando Sasaki: 1, 2, 3
Pagina: 24 | 23 | 22 | 21 | 20 | 19 | 18 | 17 | 16 | 15 | 14 | 13 | 12 | 11 | 10 | 9 | 8 | 7 | 6 | 5 | 4 | 3 | 2 | 1
Intinzand mana sa dreapta in sus, Sensei Morihei a spus, "Cei care practica Aiki trebuie sa inteleaga inima indepartatei America"
M-am gandit imediat la mine, "Te rog sa vii si sa ma arunci", asteptandu-ma ca Sensei Morihei sa-mi citeasca gandurile. Bine-nteles era ceva ce ma gandeam in mintea mea. Totusi,in acel moment Sensei Morihei, care se uita pe geam , s-a intors spre mine. Spre surpriza mea, a inceput sa mearga spre mine. El era mic, avea cam 150cm inaltime, dar in acel moment simteam ca era foarte mare. Imi parea ca era un zid urias in spatele lui Sensei Morihei si se apropia de mine cu putere. Deoarece pana atunci nu facusem nici o cadere pentru Sensei Morihei, am devenit foarte tensionat. Ma gandeam "O, nu ! Ce trebuie sa fac ?" pe masura ce se apropia tot mai aproape de mine. A ridicat mina sa dreapta ca si cum ar executa un iriminage si a strigat "Eii!". Am cazut pe spate. Apoi, intorcandu-se spre mine, Sensei Morihei a spus "A fost bine !" Apoi m-am inclinat cu amandoua mainile atingand tatami murmurand, "Ha-Ha"
Am fost foarte surprins de acest lucru. Am simtit ca mi-a citit gandurile intr-o clipa. A avut o aura puternica si un kiai uimitor.
Sensei Morihei aparea deseori la Hombu Dojo in timpul antrenamentelor sustinute de catre Sensei Yamaguchi. Int-o zi Sensei Morihei a inceput sa explice tehnica kotegaeshi in timp ce tinea mana dreapta a lui Sensei Yamaguchi cu mana sa stanga. Apoi a aplicat o presiune pe mana acestuia folosind mana dreapta. Sensei Yamaguchi a ezitat un moment si apoi a efectuat o cadere de unul singur. Brusc, Sensei Morihei, care pana atunci zambea, a strigat la noi: "Nu precticati astfel incat daca cineva se misca intr-n anume fel, cealalta persoana cade intr-un anume mod !" Vocea lui Sensei Morihei avea un sunet metalic care putea fi auzit de departe.
Ochii lui au scaparat si brusc am simtit tunetul cum coboara dintr-un frumos cer albastru. Am fost cu adevarat surprins. Din acest punct de vedere Sensei Morihei nu a fost o perosoana obisnuita. Spiritul si ki-ai-ul sau erau cu adevarat extraordinare, pana atunci nu vazusem o persoana de acest fel.
Comparativ cu alti instructori, atmosfera era complet diferita atunci cand Sensei Morihei efectua tehnicile. Atunci cand ma uit la inregistrarile lui Sensei Morihei nu pot sa simt "ki-ul" sau si mai mult de jumatate din informatie este pierduta. Se pare ca aparatul nu poate captura atmosfera sau sentimentele din dojo. De fapt, exista o anumita tensiune in aer atunci cand Sensei Morihei era present.
...
Sincer vorbind, atunci cand Morihei Ueshiba a murit, am simtit ca Aikido s-a terminat. A disparut din lume deoarece Aikido lui Morihei Ueshiba si cel al elevilor sai sunt complet diferite.
Tatsuo Kimura
din "Descoperind Aiki cei 20 de ani ai mei cu Yukiyoshi Sagawa Sensei "
Tatsuo Kimura, nascut in 1947 in Tokyo, este un bine cunoscut matematician si profesor la Universitatea Tsukuba. El a fost si elev pentru mult timp al faimosului instructor de Daito-ryu Yokuyoshi Sagawa. El a publicat 2 carti despre Sohan Sagawa care au fost traduse in engleza (ultima doar partial) - "Puterea Transparenta" si "Descoperind Aiki, cei 20 de ani ai mei cu Yukiyoshi Sagawa Sensei ". El are 3 Dan in Kendo si 5 Dan Aikido, studiind sub indrumarea lui Seigo Yamaguchi.
Aceasta este prima parte dintr-un interviu care a aparut in japoneza in cartea "Daito-ryu Aiki Bujutsu Sagawa Yukiyoshi, Tehnica Divina a Aiki – Indicatii pentru ‘Aiki’, o metoda tehnica miraculoasa care depaseste forta" publicat in martie 2015 de care editura BAB Japonia, care a publica si revista populara de arte martiale Gekkan Hiden ("Invataturile secrete lunare")
Intalnindu-l pe Sohan Sagawa
I: Cand l-ati intalnit prima data pe Sensei Sagawa ?
R: A fost pe 28 noiembrie anul 53 Showa (1978). Am practicat aikido zi de zi incepand cu anul al 3-lea de gimnaziu, am predat in strainatate si am infiintat un club de Aikido la Universitatea Nagoya - asa a fost modul in care aikido a fost absorbit in existenta mea. Atunci eram instructor asistent la Universitatea Nagoya si am auzit de Sensei Sagawa prin itermediul unei carti "Hiden Nihon Jujutsu" (scrisa de Ryuchi Matsuda si publicata de Shin-jinbutsuraisha ) Asa ca am scris o scrisoare si am mers sa-l intalnesc.
In dojo am fost dus in camera de primire, dar atunci nu eram constient ca Sensei Sagawa era o persoana asa de importanta, asa ca am vorbit despre lucruri pe care le-am facut in Aikido si cat de maret era Sensei Ueshiba in fata lui. Cand ma gandesc la asta ma trec niste fiori reci...(rade)
Atunci Sensei mi-a spus "incearca sa ma tii jos folosind ambele maini!" asa ca am facut ce mi-a spus si l-am tintuit cu ambele maini stand in picioare in timp ce el statea asezat pe canapea. Pe atunci Sensei avea in jur de 76 de ani, si vorbind pornind de la bunul simt al aikido-ului pe care il practicam am crezut ca nu era nici o posibilitate ca un om asa de varstnic sa poata face ceva daca il tin serios, dar atunci cand il tineam mai usor el a spus "Asta e toata forta pe care o ai ? Ce practicant slab...tine-ma serios !" si deoarece a insistat l-am tintuit cu toata forta. Si cum am facut asta, inainte de a intelege ce se intamplat am fost trimis in spate. In mod normal daca, stand mai sus, il tii pe cineva atunci indiferent de puterea lui se va ciocni cu tine, dar, nu a fost nimic de genul asta, am fost dezechilibrat instantaneu. Apoi Sensei s-a ridicat si mi-a spus "incearca sa ma tii de guler", dar atunci cand am apucat gulerul la puloverul pe care il purta am fost aruncat la podea doar cu o miscare usoara a corpului sau.
Atunci i-am spus "inca o data, va rog" si i-am prins ambele brate cu toata forta mea, tinandu-i-le pe langa picioare, incercand tot ce puteam, dar indiferent de cate ori am incercam, am simtit la fel. Am fost foarte socat. Dar atunci cand i-am luat mana dreapta si i-am spus " va rog sa-mi permiteti sa devin elevul dv." el m-a refuzat imediat cu "Dame da!" (Nu!).
Realitatea din dojo-ul Sagawa
I: Care este adevarul din sptele selectiei stricte ale elevilor ?
R: A fost cu adevarat stricta. In orice caz, in masura in care inima mea s-a umplut de fericire ca am gasit in final un lucru real, m-am gandit ca imi doresc sa imi obtin intrarea indiferent cum. Inca o data am scris o scrisoare politicoasa, dar mi s-a spus "Iti permit sa devii elev, dar nu iti voi preda !" Ceea ce vroia sa spuna era faptul ca in dojo-ul lui sensei Sagawa incepatorii erau invatati de care elevi iar sensei nu le oferea nici o indicatie. Numai persoanei careia ii era recunoscuta dedicatia si capacitatea putea fi invatata direct de Sensei.
Din acest motiv, la inceput am fost lasat singur si eram extrem de gelos pe acele persoane care erau in masura sa il prinda de mana pe Sensei si sa fie invatati. Dar m-am gandit ca trebuie sa fiu recunoscator doar pentru faptul de a fi primti ca elev, si cumva sa-mi continuii antrenamentul prin griji si nerabdare. Apoi, treptat, am devenit capabil de a primi indicatii si instruire in ehnica, si am devenit capabil sa il prind de mana si sa fiu invatat direct de Sensei.
I: Cum era antrenamentul din dojo ?
R: In cazul dojo-ului Sagawa, tehnica efectuata de catre elevii incepatori nu avea absolut nici un efect asupra elevilor mai experimentati. Nu era o problema de a utiliza forta pentru a rezista, bratele partenerului coborau ca si cum ar fi fost suspendate si nici macar nu erau intidimidante. Corpurile lor erau complet diferite. Am practicat Aikido pentru 15 ani, dar in final corpul meu nu era diferit de al unui incepator. Zburam fiecare pentru celalalt, asa ca corpul meu era in esenta neschimbat.
In dojo-ul Sagawa, la inceput nu se paote aplica tehnica, si pe masura ce va antrenati, corpul devine mai puternic, Asa ca duritatea corpurilor celor care s-au antrenat 3 ani, 5 ani, 10 ani sau 20 de ani este complet diferita. Totusi, ele arata la fel. In orice caz, este un tip de duritate a corpului pe care nu l-am vazut niciodata in Aikido - m-am gandit ca ei sunt precum un grup de mostri ! (rade). Dar aceasta este cale pe care ei se antreneaza si fara sa realizeze devin mai puternici cu siguranta.
I: La dojo-ul Sagawa, antrenamentul consta in principal in repetarea tehnicii, nu-i asa ?
R: Asa este, dar daca tehnica nu functioneaza este ok sa nu cazi - cred ca este un punct forte care vine ca o pre-conditie in antrenament. Atunci cand cineva atinge un nivel corespunzator, tehnica devine ineficienta intre elevi. Sensei Sagawa poate aplica pe ei tehnica extrem de usor. De exemplu, Nikajo - in Aikido este Nikyo - la un anume punct aceasta nu mai functioneaza, dar atunci cand Sensei Sagawa o efectueaza nu conteaza cine e sau cat de tare se opune, se prabuseste drept in jos. Vazand asta aspiratiile mele au inceput sa creasca.
Totusi, si asta este ceva pe care am inceput sa inteleg treptat, nu conteaza cat de mult cineva isi conditioneaza corpul, acest tip de lucru este ceva care nu este posibil in mod normal. Cam la 5 ani dupa ce am inceput am devenit convins ca acolo se pun bazele principiilor tehnice ale Aiki.
O metoda miraculoasa de conditionare
I: Este adevarat ca Sensei Sagawa se antrena foarte mult singur ?
R: Da, el se gandea la o varietate de metode de conditionare si apoi efectua un antrenament continuu cu ele pentru o periooada lunga. Sensei spunea ca antrenamentul de unul singur zilnic este de 70% iar cel din dojo este 30 %. Cred ca din acest motiv el a fost capabil sa atinga nivelul la care a ajuns. Cineva nu va ajunge asa numai prin antrenamentul din dojo. In orice caz el a a juns la un nivel complet diferit de alte persoane. Cum a fost posibil sa faca astfel de lucruri a fost ceva ce nu am inteles - in orice caz, conditionandu-si corpul si fiind original si inventiv. Apoi, testand ceea ce descoperea in dojo. Nu era pur si simplu predare, el invata in timp ce isi conducea propria cercetare.
Din acest motiv, si asta este ceva ce m-a impresionat, cu o zi inainte de a muri, am fost aruncat de catre Sensei pentru prima data dupa o sapatamana si finalul tehnicii sale era extraoridinar de taios.Se poate sa fi fost faptul ca in doar o saptamana el a facut noi cercetari si descoperiri - in orice caz el aprofunda tehnica mult mai rapid decat progresam noi.
La o varsta este inevitabil ca cineva sa fie incapabil sa se mista in acelasi mod in care o facea odata, dar ceea ce gandesc ca era memorabil la Sensei era faptul ca el a inventat noi metode de conditionare in raspuns la acest lucru. De exemplu, daca era dificil pentru cineva sa stea si sa se miste, atunci el se gandea la metode care pot fi utilizate din pozitia asezat.
I: Ati atins putin conditionarea lui Sensei in "Puterea Transparenta"
R: In trecut el nu a aratat nimanui continutul programului sau de antrenament, dar treptat a inceput sa-l predea dupa ce a trecut de 90 de ani. Printre uneltele sale de conditionare se gasea ceva asemanator cu un ciocan de fier, si erau extrem de grele. El le putea tine de un capat si sa le legene folosind doar o singura mana, dar a crezut ca daca cineva le-ar ridica brusc si le-ar legana fara a sti cum, atunci si-ar putea rani bratele.
I: In dojo-ul Sagawa Kogen Itto-ryu este predat separat, asta se intampla dupa al treilea nivel ?
R: Da, asa e. Totusi, chiar daca il numim Kogen Itto-ryu, in cazul lui Sensei este o entitate distincta care include Aiki si tai-sabaki. Un lucru din kenjutsu care a lasat o impresie puternica asupra mea - Sensei a spus "vin-o si loveste-ma" asa ca am pus ca tinta capul sau si m-am miscat sa lovesc, dar chiar inainte ca sabia mea sa loveasca, parca trupul lui Sensei a disparut brsuc si cumva a aparut pe diagonala in spatele meu cu sabia ridicata, intr-o postura pregatita sa ma taie in orice moment. Nu am putut deloc sa inteleg cum a reusit el sa se miste in acel fel. Era un tai-sabaki extrem de rafinat. Atunci cand Sensei tinea o sabie de bambus o misca ca si cum ar fi fost lucruri care traiau separat. Am practicat kendo pana la nivelul de san-dan, dar nu am vazut niciodata ceva asemanator.
In cazul lui Sensei au existat si alte arme precum sabia scurta, bastonul, sulita si doua sabii, dar in orice caz sursa tehnicilor era Aiki, asa ca asta ar depinde de faptul daca cineva ar putea sa prinda sau nu asta. Daca cineva ar aduna toate tehnicile pe care Sensei Sagawa le-a predat de la nivelul 1 la 10, ar fi mai mult de doua mii de tehnici, asa ca, doar colectionand formele exterioare ale metodelor ar fi de amploarea unui catalog si nu ar putea fi folosit.
Atunci cand am invatat Aiki kenpo la al 8-lea nivel, Sensei mi-a spus "loveste-ma in fata", asa ca mi-am pus manusile de box si l-am lovit in fata cat de tare am putut. In urmatorul moment Sensei s-a miscat intr-o clipa si am zburat spre spate. Miscarea in sine este simpla, dar daca aiki nu este dezvoltat suficient atunci este ceva ce nu poate fi utilizat. Am avut o perioada dificila scriind-o mai tarziu in notele mele.
Atunci cand metodologia unei tehnici este clara este ok, dar cu cat nivelul lui Sensei era mai sus, tehnicile sale deveneau mai simple. "L-am lovit si am fost aruncat" nu este ceva care are prea mult sense in notele cuiva ! (rade)