CS MARUBASHI

Oamenii experimentati din Budo au fost smeriti de nenumarate ori pe masura ce depuneau eforturi pentru maiestrie. Indiferent de cat de mandra era purtatea lor sau cat de mari erau ego-urile lor, vechea zicala spune: moarte, taxe si au fost smeriti. Acesti oameni s-au ridicat si au continuat.

Este usor de inteles cam ego-ul cuiva poate fi micsorat intr-o arta cu lupte. Atunci cand am praticat Karatedo cu ani in urma, ocazional faceam lupta cu un particular yudansha (centura neagra) care, aparent, avea rabdare nesfarsita. Astepta si urmarea neobosit pana cand vedea o deschidere su pana cand rabdarea mea se sfarsea si vroiam sa-l lovesc. Nu am resuit sa-l lovesc macar o data: de fiecare data atunci cand intiam o lovitura de pumn sau picior, era recompensat cu o serie de lovituri precise pe care le simteam dar nu le vedeam. Mai multe experiente de acest fel imi toceau colturile proeminente ale ego-ului meu.

Ce spunem despre Aikido ? Noi nu concuram, nu inscriem puncte, sau tinem concursuri, si in cea mai mare parte a practicii noastre cooperam unul cu altul. Cel putin cooperam atunci cand ne ajutam reciproc la anumite elemente din arta noastra. Aceasta combinatie pare sa furnizeze un mediu model pentru a ne auto-insela si a ne creste ego-ul, si cred ca acest lucru atrage mai multi oameni cu ego-uri fragile decat in artele competitive.

Dar tehnicile din Aikido sunt compartiv mai complexe. Combinat cu asta, mare parte din Aikido se intampla la interior, subtil, aproape imperceptibil daca nu este insotit de explicatii extinse, demonstratii si incercari. Invatarea buna a aikido cere efort concentrat la elev. Este nevoie de ani de dedicare pentru a invata si executa eficient aikido. Si da, noi ne provocam si ne testam unul pe celalalt, mai ales cand devenim mai avansati. In consecinta, in antrenamentul de aikido de inceput, ego-urile devin smerite tot timpul

Aikidoka experimentati au avut tehnicile lor ingropate, inversate si ineficiente de multe ori de artisti martiali mai capabili astfel incat ei au pierdut numaratoarea de mult timp in urma de cand au incetat sa mai numere. Am fost promovati in rang si cateodata elevi mult mai incepatori decat noi ne-au oprit. am primit atacuri pe care nu am stiut sa le manevram. Inghetam sub stres. Am fost opriti de catre intentia partenerilor nostri de antrenament de a impiedica o tehnica pe care ei o stiu dinainte ca o vom efectua, care executa atacuri care sunt necesare la alte tehnici sau abilitati superioare celor pe care le avem. Aceste experiente ofera conditii propice pentru invinetirea egourilor, avand potential de umilire a ego-ului. Atunci cand mandria noastra accidentata conteaza pentru noi, ne pierdem concentrarea, ne oprim din invatat.

Cei care persevereaza in aceasta arta fara indoiela au avut egoul ranit, dar au continuat sa mearga. Poate s-au inasprit. Mai degraba, totusi, ei au incetat sa dea aceeasi importanta rezultatului din fiecare practica. Cativa sunt capabili sa se concentreze in schimb pe ceea ce se intampla in moment si pe imbunatatire. Accepta momentul. Pun stapanire pe abilitatile lor si pe rezultatul care tocmai s-a intamplat. Probabil toti aikidoka experimentati au acceptat ca nu sunt invulnerabili sau perfecti, asa ca devin mai putin vulnerabili la experimentarea unei pierdere de auto-valoare ca raspuns la orice esec particular.

Cred ca unul din motivele din cauza carora artistii martiali au tendinta de a gravita unul spre celalat si unul din motivele petrnu care dojo-urile sunt niste locuri asa interesante este faptul invatam sa fim smeriti, cel putin in acest aspect al vietii noastre. Nu toti elevii devin smeriti in aceasta maniera; ei tind sa paraseasca arta sau stagneaza.

Prin urmare, nu spunem vorbe goale la abordarea artelor martiale cu smerenie. Pentru a stapani aikido, trebuie sa fim smeriti. Unele dintre cele mai educative experiente au fost atunci cand am fost lovit, oprit, sau inversat in tehnica de catre sensei, sau un alt expert in arte martiale; sau chiar si atunci cand am practicat cu un incepator o tehnica pe care nu o stapaneam destul de bine. Aceste situatii ofera oportunitati de invatare care sunt aur curat pentru a fi exploatat. Dar pentru a le exploata bine, trebuie sa ne apropiem de aceste situatii cu umilinta si cu umilinta putem mentine shosin (mintea incepatorului). Numai atunci ne putem concentra pe ceea ce avem nevoie sa facem si sa intelegem unde a mers gresit si cum se poate corecta, fara a fi impiedicati de distorsiuni care altfel sunt generate de calmarea unui ego zdrobit.

Exista in plus un element de mandrie subtila de care multi poate nu sunt constienti. Aceasta se datoreaza faptului ca lipsa smereniei tinde sa fie laudata in lumea moderna. Este deseori confundata cu auto-impingerea spre maretie. Un elev care practica de unul singur tot ma oprea si imi explica ca el este cel mai rau critic al sau. El explica ca nu este egoul sau este cel care se pune in calea sa atunci cand altii sunt mai buni decat el pe saltea, ci chiar auto-impingerea sa de a devini mai bun ii cauzeaza frustari. Aceasta silinta, spune el, il face sa fie frustrat atunci cand se plafoneaza sau progreseaza mai incet decat considera el ca poate. In timp ce lupta continua pentru maiestrie este intr-adevar laudabila, asemenea frustari de sine provin dintr-o lipsa de soshin si il distrage de la ceea ce el are cu adevarat nevoie. Indiferent daca ego-ul nostru este ranit de altii sau chiar de noi, intr-un final, nu este acelasi rezultat ?

Smerenia este unul dintre acele lucruri care ne ajuta sa fim in moment, cu ochii si urechile deschise si mintea noastra receptiva. Smerenia este dificil de realizat, dar schimba profund cat de departe si cat de repede vom merge pe calea artelor martiale.

Brad Gould Sensei