Articole:pag 23

Interviu cu Aikido Shihan Kenji Shimizu - II

 
 

Sensei Kenji Shimizu cu Fondatorul Aikido, Morihei Ueshiba



"Ar trebui sa te gandesti la ukemi ca fiind secretul aikido-ului". Aceasta este experienta mea personala. In perioada cand am fost uchi-deshi, fara indoiala, fondatorul m-a aruncat, in plus eram certat nemilos atunci cand ukemi-ul meu era rau. Am avut asa de multe experiente dureroase, incat eram ingrijorat in mod continuu daca progresam in vreun fel, atunci cand faceam astfel de lucruri. Practicand Judo pana la nivelul de 4 dan si gandindu-ma ca am facut un ukemi bun, ma indoiam ca trebuia sa fiu certat asa de rau.
Dar a fost o greseala. Am uitat sa pun Judo deoparte si sa pornesc de la zero. Faceam ukemi doar cum imi placea. Totusi, am devenit constient ca miscarile corpului meu nu erau la fel precum cele ale corpului lui O-Sensei. Cand ma gandesc la acest lucru acum, ma simt rusinat ca am crezut ca e bine doar sa fac un ukemi care arata spectaculos.
Ukemi inseamna sa citesti respiratia partenerului tau, si daca nu raspunzi la nage (persoana care arunca), nu poti vorbi de un ukemi adevarat. Sa stapanesti ukemi inseamna sa observi semnele din mediul tau, ceea ce va permite sa reactionezi promt la imprejurari. De exemplu, bambusul se misca conform fortei relative a vintului, iar cand acesta se opreste, bambusul revine la starea lui originala. Acest lucru este complet natural si este viu. In aikido, noi nu luptam pentru victorie sau infrangere. Este calea prin care ne dezvoltam personal, prin antrenament, repetand tehnicile. Este important sa puteti sa va potriviti lui shite (persoana care executa tehnica) cu care lucrati.Cu toate acestea, este foarte dificil.
Desi este greu sa inveti un ukemi natural, unu fara forta, veti face un progres imens in tehnica voastra atunci cand corpul vostru va intelege un pic mai mult despre asta. Asta poate fi si din cauza ca invatati sa folositi puterea respiratiei celui care executa in tehnica voastra. In cazul meu, am fost uke la O-Sensei. Este important sa experimentati tehnici puternice in mod natural. Daca nu puteti sa faceti un ukemi usor si flexibil, cel mai probabil nu veti putea executa o tehnica usoara si flexibila. De asemenea, un ukemi natural in aikido te face sa intelegi viata.

"Ukemi in Aikido" de Kenji Shimizu

Deja un judo-ka realizat, sensei Kenji Shimizu a devenit unul dintre ultimii uchi-deshi ai Fondatorului Aikido-ului, Morihei Ueshiba in 1963. Dupa moartea acestuia, el si-a stabilit propriul stil de Aikido: Tendo-ryu Aikido , "Scoala Caii Ceresti". In 1991, sensei Shimizu a primit 8 Dan de la Nihon Kokusai Budoin , iar in 2002 a fost onorat de ministrul japonez de externe penru raspandirea cunostintelor despre Aikido ca parte a culturii japoneze. El a calatorit si predat foarte mult in Europa. El este autorul cartii Zen si Aikido (impreuna cu Shigeo Kamata) si Aikido: Calea Cerului
Aceasta este a doua parte a interviului cu Sensei Shimizu care a aparut initial in numerele din iulie si august 2006 a revistei Gekkan Hiden ("Invatamintele secrete lunare"), o bine-cunoscuta revista de arte martiale din Japonia.



Kenji Shimizu face ukemi pentru Fondatorul Aikido, Morihei Ueshiba



Despre Morihei Ueshiba si Sokaku Takeda

I: Mai era ceva despre Fondator care a avut impresie asupra dv. ?

R: In timp ce l-am prins muna-dori la o demostratie, l-am prins si de barba impreuna cu keiko-gi. "O, nu!" m-am gandit, dar el a aplicat cu calm tehnica. Se simtea ca si cum el stapanea fiecare varianta aplicata in pielea sa. Apoi, O-Sensei era interesat de caligrafie, si pe atunci era insarcinarea mea obisnuita sa-i prepar cerneala. Pregateam o cantitate mare de cerneala, iar O-Sensei folosind o perie groasa o aplica pe o hartie mare de caligrafie - la acel moment, cerneala de pe perie picura deseori pe hartia de caligrafie. Dar chiar si atunci, O-Sensei spunea doar "Uf", se aduna si o folosea ca parte a personajului pe care il desena. Atunci cand facea asta, forma caracterului devenea unica. Mai tarziu, un specialist in caligrafie a vazut asta si a spus "Ce a desenat O-Sensei in acest fel trebuie sa aiba un fel de sens...". Asa cum v-ati putea astepta, am avut sentimente amestecate atunci cand am auzit asta. Cu siguranta nu am putut spune ca era rezultatul unei picaturi de cerneala.


Yoshio Sugino si Minoru Mochizuki antrenandu-se
in Tenshin Shoden Katori Shinto-ryu



Am auzit asta de la sensei Minoru Mochizuki, Yoseikan. Cu mult inainte ca eu sa devin elev aici, erau multi practicanti de grad inalt din Judo si Kendo care veneau sa se antreneze, iar O-Sensei ar fi criticat Judo si Kendo fara remuscare. El se intoarcea la elevii de la Kendo si spunea: "Azi, Kendo este cum sa lovesti cu o sabie". Fostul prim-ministru Fumimaro Konoe a venit sa se antreneze pentru o perioada, si intr-o zi si-a terminat antrenamentul si se pregatea sa mearga acasa. In acel moment, O-Sensei era cu un oaspete in sala de primire, iar cand unul dintre elevi a venit sa-i spuna ca "Excelenta sa Konoe pleaca", O-Sensei a spus doar "Chiar asa? Ei bine, transmiteti-i salutarile mele." si nici macar nu s-ar ridicat de pe scaun. Oaspetele, surprins, a intrebat " Este ok daca nu mergeti sa-l vedeti cand pleaca ?", dar O-Sensei a spus "Dumneata esti un oaspete, iar dl. Konoe este un elev.". El a avut cu siguranta acel tip de personalitate. Astazi sunt acei care nu l-au intalnit niciodata pe O-Sensei si care doar repeta zvonurile, dar eu m-am imbaiat cu el si am rupt painea impreuna. (rade) Potrivit lui Sensei Mochizuki, la inceputul erei Showa (1926-1989), sensei Jigoro Kano de la Kodokan a aruncat cateva priviri lui O-Sensei. Sincer, se pare ca vroia sa-l atraga in Kodokan, dar O-Sensei isi crease deja propria lui scoala. Asa ca si-a indrumat proprii elevi mai avansati sa invete sub indrumarea lui. Sensei Yoshio Sugino din Katori Shinto-ryu a fost unul dintre acele persoane.

I: Ati avut interactiuni cu sensei Mochizuki Sensei pe timpul vietii acestuia ?

R: Da. In perioada cand Sensei Mochizuki a fost director la Hombu Dojo, l-a intalnit pe Sokaku Takeda, si a vorbit deseori despre aceasta. Sensei Sokaku a venit in vizita in timp ce sensei Mochizuki supraveghea dojo-ul. El parea ca unul dintre acei razboinic stravechi care apar in romanele de epoca. Cand iesea, intotdeauna avea cu el o sabie in baston, si ascundea un cutit sub haina sa, asa ca abdomenul sau era acoperit de taieturi. Apoi, dupa vizitarea dojo-ului, cand el a plecat acasa intr-un taxi, un caine salbatic a inceput sa latre cu insistenta la sensei Sokaku, iar cand acesta l-a lovit cu capatul bastonului sau, cainele a cazut acolo. Cand sensei Mochizuki a verificat, a descoperit ca a murit instant. De asemenea, sensei Sugino l-a intalnit pe sensei Sokaku, si conform acestuia sensei Sokaku verifica intotdeauna camera inainte de a intra - au fost si momente cand l-a pus pe sensei Sugino sa deschida usa pentru el. De asemenea era dificil pentru el sa bea un ceai, deoarece isi cara frunzele si o ceasca de ceai cu el, si doar cerea apa fierbinte atunci cand iesea. Atunci cand sensei Sugino prepara apa fierbinte pentru el, ii spunea "ia si o gusta". Ideea fiind ca se temea sa fie drogat sau otravit.

I: Aceasta ar trebui sa fie o precautie normala pentru un razboinic stravechi.

R: Chiar si in cazul lui O-Sensei, el nu statea prea mult in baie si nici nu isi afisa deschiderile pentru mult timp. In orice caz, el a fost o persoana extrem de precauta. Poate aceasta este ce a invatat de la sensei Sokaku.


Kenji Shimizu facand ukemi



Amintiri despre Hombu Dojo

I: Fondatorul a lucrat sabie si baston in ultimii sai ani ?

R: Nu. El nu a facut-o aproape niciodata. In cele mai multe cazuri cand O-Sensei a utilizat o sabie sau un baston a fost pentru a explica Riai ("principiile unificate") in Aikido. Deoarece Aikido nu este Kendo. Am fost invatati de multe ori despre Riai in Aiki-ken si Aiki-jo. Demostratiile au lasat impresii asupra mea. A fost o demonstratie prezentata intr-un loc iar O-Sensei purta doar un eventai strans. Mi-a dat un bokken si mi-a spus "Voi merge usor, asa ca vin-o si taie-ma cat de puternic poti !". In momentul in care am incercat sa-l lovesc cat am putut de tare, am primit un atemi la falca si am zburat inapoi. Nu a fost nimic de genul "voi merge usor" ! (rade) O-Sensei utiliza deseori un evantai strans pentru a arata miscarile la yokemen-uchi si tsuki. Daca m-as fi gandit ca asta urma sa se intample atunci lucrurile ar fi stat diferit. Pe atunci dintre cei care veneau sa invete erau multi oameni din categoria de presedinti de companii si politicieni. De exemplu, unul care a fost foarte dragut cu mine a fost dl. Sunao Sonoda , care a fost Ministrul Sanatatii, Muncii si a Bunastarii, precum si Ministrul Afacerilor Externe. De asemenea, Takeo Kimura care a fost mana dreapta a fostului premier Kakuei Tanaka , Tomisaburo Hashimoto si Toshiki Kaifu, care, mai tarziu, a devenit prim ministru, au fost pe aici. Printre acestia, dl. Sonoda a fost primul sef al the Kokkai Aikikai (Consiliul National Aikikai), unde am predat pentru 3 ani ca prim shihan.


Toshiki Kaifu vorbind la a 80-a aniversare a Hombu Dojo,
a 70-a aniversare a Aikikai



De asemenea, mai era si dl. Shigeru Sahashi , care era vice-ministru administrativ la Ministerul International de Comert si Industrie. Tot atunci, era si dl. Takeo Miki, care mai tarziu a devenit prim ministru (nota: Takeo Miki a candidat pt alegerea ca prim minstru si in 1942 impotriva lui Hideki Tojo), iar in Ministerul International de Comert si Industrie, postul de vice-ministru administrativ era in varful vietii de cariera. O data, un proiect de lege a trecut de biroul minstrului Miki, dar nu a trecut de biroul vice-ministrului Sahashi. De atunci ei au fost numiti "minstrul Sahashi si vice-ministru Miki" in cadrul Ministerului International de Comert si Industrie. Dl. Sahashi a scris putin despre antrenamentul sau cu mine in revista Bungeishunju din Showa year 44 (1969) Dl. Watanabe, care a fost sef de birou la Ministerul International de Comert si Industrie si antrenorul "Giant", dl. Hiroshi Arakawa au venit destul de des sa practice.


Antrenorul Hiroshi Arakawa privindu-l pe Sadaharu Oh practicand taierea – 1964



I: Cine era uchi-deshi in perioada in care v-ati inscris ?

R: Nu am prea multe ocazii sa-i intalnesc in aceste zile, deoarece cei mai multi dintre ei sunt in strainatate, sau din alte motive, dar uchi-deshi pe atunci era sensei Tamura (Nobuyoshi), sensei Saotome (Mitsugi), sensei Sasaki (Masando), sensei Chiba (Kazuo), sensei Imaizumi (Shizuo) care a fost capitan la clubul de Aikido al Universitatii Waseda, mai erau si sensei Sugano (Seiichi), sensei Kurita (Minoru) si sensei Kanai (Mitsunari). Au fost aproximativ 10 uchi-deshi acolo. In orice caz, viata unui uchi-deshi era dificila. Ii era mereu foame. Desigur, era o indemnizatie, dar era foarte mica si in final acesta trebuia sa fie sustinut de catre parinti. Parintii mei doreau sa-mi gasesc rapid o alta slujba, si am avut multe discutii despre asta. Atunci cand parintii mei au venit in Tokyo, i-am dus la unul dintre cele mai bune locuri dintre cele unde mergeam din cand in cand sa mancam, dar mama mea a spus "Mananci in locuri precum acesta?" si a izbucnit in plans. Totusi, se spune ca doar acei care vin din foame isi consruiesc spiritul, si noi cu siguranta aveam asta. Se spune ca in recut doar cei care aveau destui bani puteau sa devina uchi-deshi, asa ca erau cu adevarat oameni foarte buni.


Kenji Shimizu si Morihei Ueshiba prin 1965-1966



Tendo-ryu este "Shimizu Aikido"

I: Era in anul 45 Showa (1970) atunci cand ati devenit independent ca Tendo-ryu?

R: Da, asa e. A fost dupa moartea lui O-Sensei. La inceput foloseam numele Shimizu Dojo, am inchiriat un spatiu de la un dojo de Judo numit Sato dojo (nota: acum este condusa de catre copii instructorului initial si continua ca si clinica osteopatica in Setagaya Ward. Dupa aceasta ne-am mutat in locatia actuala si am luat numele Tendo-ryu.

I: ati avut un plan propriu atunci cand ati devenit independent ?

R: Chiar daca utilizati un singur cuvant "Aikido", sunt numeroase variatii, nu-i asa ? Yoshinkan, Tomiki-ryu,chiar si la Aikikai Hombu Dojo tehnicile pot fi destul de diferite in functie de cine preda. Utilizam cuvantul Aikido ca si un termen general pentru toate aceastea, dar din moment ce continutul fiecaruia este diferit am decis sa-mi numesc Aikido-ul meu - "Shimizu Aikido". In Bujutsu (Kenjutsu) din trecut se spune ca ar fi mai mult de 50 de ryu-ha (scoli). Ryu-ha se slefuiesc una pe cealalta, si de acolo a venit un mare progres in Bujutsu. Sensei Morihei Ueshiba a fost profesorul meu, dar daca eu am un dojo si predau, atunci este Aikido-ul meu, nu-i asa ? Acesta este motivul pentru care l-am numit Shimizu Dojo cand am devenit independent. Dupa asta, pentru a ma extinde nu mi-am ascuns numele, dar am crezut ca o puternica ryu-ha trebuie sa aiba un nume, asa ca am numit-o "Tendo-ryu". Din acest motiv, nu am schimbat niciodata in mod constient tehnicile. Ce faceam eu erau tehnicile lui O-Sensei, iar fundatia a fost construita strict de care O-Sensei, dar miscarile mele nu sunt la fel ca ale lui O-Sensei. Gandurile si fizicul meu sunt diferite, in orice caz devine Aikido lui Shimizu. Prin urmare, desi se numeste Tendo-ryu, nu a fost modificat foarte mult

I: Exista ceva la care aveti particularitati atunci cand vine vorba de predare ?

R: Particular atunci cand predau se refera la ukemi, asa cum am discutat mai devreme. Pentru ca uke sa-si potriveasca kokyu lui la nage este ceva extrem de dificil. In Aikido este kokyu-ho si kokyu-nage, si in functie de persoana pot aparea diferente foarte mari. Ei bine, nu-i nimic de facut ca exista oameni foarte priceputi, exista si cei care nu sunt atat de priceputi, sunt cei care simt dar corpul lor nu poate tine pasul si asa mai departe. Din acest motiv, apar probleme de pricepere/nepricepere in antrenamentul ocazional care nu pot fi ajutate. Sunt acei care se dezvolta rapid dar termina stagnand si sunt cei care se dezvolta incet, putin cate putin. Inca un lucru, cred ca lupta pentru victorie si infrangere in antrenament nu este buna. Din moment de acesta este Budo, cineva poate gandi care este despre lupta in forme exterioare, dar realitatea este complet diferita. In repetarea de tip kata, shite actioneaza precum lama unei sabii, iar uke precum o piatra de slefuit. Cred ca prin aceasta repetare o persoana se caleste. Credinta mea este ca Aikido-ul din ziua de azi este prea constient de putere si se pare ca tehnicile sunt distruse. Poate ca cineva ar putea spune ca oamenii "urmaresc forta care poate fi vazuta cu ochii"


Kenji Shimizu si Morihei Ueshiba prin 1965-1966



Legatura dintre Shite si Uke : lama unei sabii si piatra de slefuit

I: Credeti ca relatia dintre lama unei sabii si piatra de slefuit a fost distrusa ?

R: Asa este. Daca piatra de slefuit este neuniforma, atunci si lama va fi la fel de neuniforma. Atunci cand un surub este ruginit se aplica putin ulei si se roteste putin cate putin, daca cineva incearca sa-l forteze fara ulei atunci acesta se va rupe. Ma tem sa devin un astfel de Aikido. Cu alte cuvinte, ma tem sa cad in eroarea ca cineva nu poate ajunge puternic fara sa aplice puternic o tehnica, sau folosind putere externa. In cazul Aikido-ului, nu se aplica brusc o tehnica, desi se aplica incet, ea este efectiva. Deseori am experimentat incercari ale unor oameni de a se lupta unul cu celalalt in aplicarea unor tehnici care pot rani partenerul. Totusi, practica kata este repetitiva, nu cred ca este acceptabil sa ranesc in mod inutil pe cineva, iar daca o parte rezista in mod inutil, celui care a rezistat i se va raspunde prin aceeasi rezistenta cand va veni randul.

I: Asa cum ati spus mai inainte, rolul lui Shite este de a actiona ca o lama, iar rolul lui Uke este de a actiona ca o piatra de slefuit, dar Uke va putea sa-si realizeze rolul de piatra de slefuit daca nu este la un nivel mai mare decat cel al lui Shite ?

R: Aici este o semnificatie importanta. De exemplu, in timpul demonstratiilor Uke devine capabil sa citeaasca kokyu-ul lui Shite. Daca nu este asa, atunci Shite arunca pur si simplu pe cineva care este la un nivel mai scazut decat el, care este doar aruncat prin jur. De asemenea, sunt si cei care spun "Adevarul ca in tehnicile de Aikido, cineva nu poate face ukemi", dar este usor sa faci imposibil sa se faca ukemi. Se poate aplica o tehnica dar doar pe jumatate - dar asta este o greseala. Controlandul pe adversar fara sa-l ranesti este cel mai bine. In schimb, atunci cand cineva gandeste ca este ok sa-l ranesti, nu va putea sa-si foloseasca tehnica pe adversari puternici. Motivul este ca odata ce intalnesc o rezistenta intr-un loc din tehnica, totul este terminat. Daca cineva incearca acest lucru atunci va intelege - daca se incearca folosirea fortei "Te voi tine jos !" in timpul antrenamentului, atunci oponentul va simti intotdeauna acest lucru si va rezista in mod instictiv. Dar daca aplica tehnica incet in asa fel incat oponentul nu va putea spune cand este imobilizat, in mod ciudat nu va putea rezista. Cu alte cuvinte, atunci cand exista colturi in miscari, acestea nu vor putea fi eficiente cu cineva care este putin mai puternic. Totusi ar trebui folosita o forma care sa ii protejeze de atacurile neasteptate. Cu alte cuvinte, o postura in care sa fie pregatit in orice clipa sa-si distruga adversarul, desi controlul acestuia fara a-l rani este cel mai bun. As dori sa pastrez cu credinta astfel de aspecte importante care ne-au fost transmise de-a lungul timpului. Cand ne antrenam in Budo, ceea ce trebuie sa devina cu adevarat puternica este mintea. Nu ne putem baza pe puterea externa. Cu alte cuvinte, puterea care se bazeaza pe tinerete este precum otelul incalzit in foc - pe masura ce trece timpul devine rece. Totusi, puterea interna este fara limite. Forta este limitata, mintea este fara limite. Din acest motiv, in trecut, printr-un antrenament mental precum zazen-ul, se creea "rezolvarea". Mai ales cand cineva se afla intr-o pozitie superioara altora, fara putere mentala nu il va urma nimeni. O-Sensei a mai spus "Aikido real incepe dupa ce impliniti 60 de ani. Pana cand nu treceti de 60 de ani, adevarata forta a spiritului vostru nu iese la suprafata.", iar acum am inteles cu adevarat semnificatia a ceea ce el a spus.

I: In societate, daca cineva spune ca are 60 de ani, se incepe sa se vorbeasca despre varsta de pensionare, nu-i asa ?

R: Asa este. Dar asta este complet invers. De asemenea, este adevarat ca nu exista competitii in Aikido, dar cu siguranta exista diferente la nivele. Motivul este ca, de obicei, cineva invata elementele de baza ale tehnicii din Aikido in aproximativ 3 ani. Totusi, aceasta este doar intrarea. Problema este din acel punct inainte. In timp ce exista acei care progreseaza de la acel punct, exista si cei care trag doar o linie orizontala, dar exista si cei care intra intr-o curba descendenta. Din acest motiv, nu este cu adevarat o problema de cati ani a petrecut cineva cu o anume persoana. Ceea ce este necesar este intensitatea antrenamentului si dorinta de a lua acele lucruri. Daca cineva ia lucrurile in serios, cu siguranta va progresa .

I: Inteleg. Va multumesc ca v-ati facut timp in cadrul programului dv. incarcat pantru a vorbi cu noi astazi. Ma voi ruga pentru cresterea tot mai mare a Tendo-ryu.



PS: Sper ca va place articolul ! Totul este si va ramane gratuit, dar va rugam sa luati in considerare o mica deviere pentru a contribui la sustinerea eforturilor noastre. Fiecare donatie (chiar si 1$) este foarte apreciata si ajuta la acoperirea timpului si costul server-ului. Cu cat avem mai mult sprijin cu atat mai mult putem adauga continut nou si interesant !

Va multumesc,
Chris



Articol publicat pe "Interview with Aikido Shihan Kenji Shimizu - Part 2"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li

 
PS: pt donatii dati clik pe linkul original si mergeti la sf. articolului unde exista un buton de donatii . Va multumesc si eu