Articole:pag 24

Interviu cu Aikido Shihan Yasuo Kobayashi - I

 
 

Sensei Yasuo Kobayashi - ce om fericit !



Yasuo Kobayashi s-a nascut in Tokyo in 1936 si a inceput sa practice Judo in al 5-lea an al scolii primare. S-a inscris la Aikido Hombu Dojo in 1954, in acelasi an in care a intrat la Universitatea Meiji, devenind unul din primii elevi din perioada de dupa-razboi ai Fondatorului Aikido, Morihei Ueshiba. Acum este 8 Dan si conducatorul Aikido Kobayashi Dojo , care are mai mult de 120 de dojo-uri afiliate in intreaga lume. Stanley Pranin, editor la Aikido Journal, l-a numit un "om de onoare" - cand a fost presat sa se retraga de la prima demonstratie a prieteniei a Aikido Journal (Aikido Journal’s 1st Friendship Demonstration) in 1985, el a spus simplu "Am promis sa particip si prin urmare o voi face" . Refuzul sau de a ceda la presiunile exterioare a fost parghia care a permis ca aceasta demonstratie sa continue cu succes. O discutie la o masa rotunda cu sensei Kobayashi a aparut anterior pe blogul Aikido Sangenkai "Yasuo Kobayashi si Fumiko Nakayama - Aikido Viu" ( Part 1 | Part 2 | Part 3 ). Interviul de aici este prima parte din interviul care a aparut intial in numarul din mai 2005 al revistei Gekkan Hiden ("Invatamintele secrete lunare"), o bine-cunoscuta revista de arte martiale din Japonia. De asemenea a fost publicat si intr-o colectie de interviuri ("Profiluri ale Fondatorului") cu elevi ai Fondatorului, publicata in japoneza in 2009


Foundatorul Aikido Morihei Ueshiba in vechiul Hombu Dojo
Sensei Yasuo Kobayashi intrand din dreapta



De la Judo la Aikido

I: Ce v-a motivat sa incepeti Aikido ?

R: Am practicat Judo de cand eram un copil. Cand am intrat la liceu am fost prieten cu fiul lui sensei Tomoaki Danzaki de la Iaido Renmei iar acesta m-a invitat - "Este un fel de Budo, numit Aikido, nu vrei sa mergi sa-l vezi ?". Asa ca am mers la Hombu Dojo si pentru prima data am vazut Aikido cu ochii mei. A fost la sfarsitul celui de-al 3-lea an de la liceu. Aceasta a fost datorita popularitatii mari a Rikidozan iar curentul pro-wrestling era foarte puternic. Totusi cand cineva vorbea despre Budo nu se vorbea decat de Judo, Kendo sau Karate, era un timp cand arte precum Aikido sau alt koryu jujutsu nu aparea pe buzele cuiva.


Tomoaki Danzaki, 1906-2003, de la Muso Shinden Ryu
A fost un elev a unui prieten apropiat de Morihei Ueshiba, Hakudo Nakayama



I: Care a fost prima dv. impresie cand ati vazut Aikido ? Cred ca trebuie sa fi fost ceva de natura complet diferita de Judo.

R: Da, asa este. A fost o imagine complet diferita fata de budo pe care-l vazusem inainte. Dimpotriva, acesta a fost unul dintre lucrurile care m-au fascinat. Nu era precum judo, unde se formeaza o pereche si se aplica tehnici - aplicand tehnica dupa stabilirea unei distante a fost ceva nou pentru mine. Atunci cand am mers in vizita nu a fost nici o explicatie, ei doar aplicau tehnica unii la altii in tacere. Mi s-a spus doar : " Daca doresti sa faci, atunci vin-o la mine!". Persoana care preda la acel momnet era sensei Hiroshi Tada.

I: V-ati orientat imediat catre Aikido ?

R: Nu, atunci invatam pentru examenul de admitere la universitate, asa ca m-am inscris dupa ce am intrat la universitate. De asemenea am continua separat sa practic Judo pana in al 2-lea an universitar. Kodokan in Suidobashi, Aikikai in Ushigome, amandoua erau destul de aproape de mine pentru a merge pe jos de acasa. Totusi, treptat am inceput sa simt ca exista niste limitari in Judo-ul meu. Asta este, din moment ce nu am nimic apropiat de o structura mare, indiferent de ce as face nu puteam castiga impotriva unor adversari masivi. Pe atunci nu era categoriile de greutate de azi, ceea ce m-a facut sa ma gandesc mai mult.

I: Inteleg.

R: Mai mult, spre deosebire de Judo, unde majoritatea adversarilor sunt tineri, in aikido exista o larga varietate de varste. Sunt oameni tineri, dar sunt si persoane in varsta. Apoi sunt cei din mediu rural care au hotarat sa vina sa invete. A fost o perioada in Aikido cand si cei care invatau si cei care predau erau tineri, deci a exista un fel de entuziasm. Din aceste motive, am inceput sa inclin mai degraba spre aikido decat spre Judo, iar din al 2-lea an de universitatea am mers exclusiv sa invat Aikido.


Yasuo Kobayashi luand ukemi pentru Koichi Tohei
Palatul Akasaka (Casa de oaspeti)



I: A fost un timp cand Aikido era tanar. Cum era atunci ?

R: O-Sensei locuia in Iwama iar sensei Kisshomaru era angajat la unei companii, asa ca instruirea era centrata in jurul lui sensei Tada. Chiar daca cineva numea locul Hombu Dojo, acolo erau aproximativ 10 elevi. Spre deosebire de acum, era o cladire de lemn si mai erau si vreo 2 familii de refugiati care traiau acolo - spatiul era impartit conform necesitatilor. Tatami era zdrobit iar acoperisul cazut - lumina era asigurata de un bec gol care se legana atarnat de tavan.(rade)

I: Este destul de diferit de ce este acum, nu-i asa ?

R: Asa este. Mergeam la antrenamentul de dimineata de la 6.30 am, iar sensei Kisshomaru Sensei preda la acea clasa. Acolo mai erau cinci elevi care traiau in dojo si mai erau si cei care aspirau sa devina instructori profesionisti de Aikido, dar mai erau si cei care mergeau la scoala sau care lucrau de la dojo. Toti acei oameni aveau un simt al scopului, asa ca erau oameni interesanti - erau multe domenii in care eram fara experienta, iar acolo erau multe lucruri pe care puteam sa le invat.

I: Ati devenit un uchi-deshi?

R: Traiam in cartierul Kudan si eram destul de aproape pentru a merge pe jos la Hombu Dojo in Ushigome, asa ca faceam naveta. Totusi, desi la inceput mergeam doar la antrenamentul de dimineta, atunci cand am devenit interesat de antrenament facut de uchi-deshi, mergeam la dojo dimineata devreme, si exceptand perioada cand eram la scoala, petreceam tot timpul meu traind cu uchi-deshi, intorcandu-ma acasa noaptea tarziu. Asa ca, se pare ca toti credeau ca sunt un uchi-deshi. (rade) De asemenea ma ingrijeam de O-Sensei, asa ca am fost tratat in acelasi fel ca si un uchi-deshi.

"Cand cineva era aruncat de catre O-Sensei se adauga putere la centrul corpului lor"

I: Cine au fost uchi-deshi care locuiau in dojo in acea perioada ?

R: Sensei Tada nu locuia acolo, printre uchi-deshi care locuiau acolo se numarau: sensei Sadateru Arikawa, sensei Masamichi Noro, si sensei Nobuyoshi Tamura, care mai tarziu a plecat sa raspandeasca Aikido in Franta


Randul din fata, al 2-lea din stanga: Tadashi Abe
Randul din fata, dreapta: Nobuyoshi Tamura
Randul din fata,centru: "Regele Banditilor Calare" Kohinata Hakuro
Randul al 2-lea, dreapta: Kazuo Chiba, Yasuo Kobayashi,



I: In cartea dv. ( "Aikido, Calea Mea: povestea dojo-urilor Kobayashi" ati scris si despre sensei Tadashi Abe si sensei Koichi Tohei ...

R: Da. Sensei Tohei a fost bun la predare, deci cred ca au fost multi oameni care au fost influentati de catre el. Sensei Abe a venit o data intr-un mod neasteptat la dojo si a strigat la mine "Este Tohei aici !?!". Nu-l intalnisem niciodata, dar mi-am zis "El este sempai Abe despre care am auzit asa de mult ?" In timp ce se intampla asta sensei Tohei a intrat, eu i l-am aratat pe sensei Abe iar acesta a spus "Adu-mi putina apa !". "(rade). M-am grabit sa-i aduc apa, iar el a spus "Indiferent ce as face nu sunt egal cu acet om, asa ca arunca apa pe el !". (rade) Desigur, era o situatie imposibila din moment ce nu puteam sa fac asta, dar cum eram confuz, el a smuls brusc paharul si a aruncat apa in fata lui sensei Tohei. Asa cum va puteti astepta, sensei Tohei a ras putin fortat.

I: Ce scena incredibila ! (rade) Cand ati devenit instructor la Hombu ?

R: In aceelasi timp in care am absolvit universitatea. Pe atunci era greu de gasit o slujba, iar fara o introducere din partea departamentului de educatie sau a oficului fortelor de munca, era dificil sa-ti gasesti un loc de munca, dar am mers nepregatit la un interviu recomandat de fortele de munca. (rade) Ei m-au certat - "Nu te vom mai arunca, mergi pe drumul tau !". Dar atunci cand am absolvit eram 3 Dan, asa ca am devenit instructor la Hombu.

I: Am auzit ca orele dv. de atunci erau severe si ati primit cateva plangeri...

R: In acea perioada nu erau limitate doar la mine, si s-a intamplat de mai multe ori. Instructorii erau tineri si agresivi, si nu era ceva neobisnuit pt. ei sa nu o lese mai moale nici macar pe incepatorii pe care ei ii aruncau. Cat despre mine, decat sa predau la alte persoane eram mai mult decat altceva preocupat de propriul meu antrenament, asa ca a fost o perioada in care lucrurile astea nu puteau fi ajutate. Din acest motiv, cand uchi-deshi practicau impreuna era ceva deosebit. Deoarece atunci nu era un sistem de antrenament precum cel de azi, incepatorii se puteau amesteca la antrenament cu orice altcineva. Nu faceam o varietate mare de tehnici precum facem azi. Era de genul "Priveste si adu-ti aminte!" . Totusi, m-am gandit ca nu era chiar ok, asa ca atunci cand predam, separam incepatorii si le predam separat. Multumita acestui lucru am devenit popular.

I: Ati primit indrumari de la Fondator si ati simtit tehnicile sale, care a fost impresia dv. ?

R: O-Sensei care m-a invatat avea pe atunci cam 70 de ani si inca avea multa putere fizica. In Iwama ridica balotii de orez fara probleme. Chiar daca avea parul alb si un corp mic, umerii sai erau largi si avea o constitutie solida. Atunci cand tinea un bokken sau un jo, ochii sai devenea deosebit de ascutiti. Atunci cand cineva era aruncat de catre O-Sensei se adauga putere la centrul sau. In mod normal, cand cineva este aruncat se simte ca o minge activa, dar numai cu O-Sensei simteai ca si cum ai fi distrus atunci cand cadeai. Era foarte misterios. O-Sensei ne arata tehnicile dar nu exista nici o explicatie a continutului lor. Vorbea des despre Kojiki sau despre Omoto-kyo, dar, din pacate, continutul era ca si cum ai prinde nori, si pe atunci ma gandeam doar "Cand ne vom misca corpurile ?". (rade) Acum cand ma gandesc, cred ca ar fi trebuit sa fiu mai atent.


Yasuo Kobayashi luand ukemi pt. Koichi Tohei (sus)
si Morihei Ueshiba (jos)



I: A existat vreo explicatie tehnica ?

R: Vorbind despre cum sa aplici o tehnica intr-un mod specific, in functie de persoana, sunt cei care pretind - "A, a spus el asta, a spus asa" - dar eu, cel putin, nu am auzit ceva de genul asta. Atunci cand priviti demonstratiile lui O-Sensei din ultimii sai ani, el pare ca se misca precum cineva care s-a eliberat de dorintele pamantesti, dar se datoreaza faptului ca cel aruncat se putea rani, asa ca cei care cadeau trebuiau sa se miste in aceea maniera. Sunt cei care nu au inteles acest punct si au vazut numai forma exterioare - aceasta este sursa multor neintelegeri.




Articol publicat pe "Interview with Aikido Shihan Yasuo Kobayashi - Part 1"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li