Articole:pag 24

Interviu cu Aikido Shihan Yasuo Kobayashi - II

 
 

Yasuo Kobayashi in Hawaii in 2008
Robert Kubo - Aikikai 8 Dan, Aikido Hawaii International, stanga



"In acel moment am fost prins in unele discutii politice fara sens dintre diferitii profesori care locuiau in USA, si tinute in una dintre serile in care se bea la obisnuitele petrecere pe care le avea dojo-ul, iar sensei Kobayashi a spus 'sensei X este prietenul meu, sensei Y este prietenul meu, sensei Z este prietenul meu. Totul mi se pare simplu pentru mine.' In aerul sau fericit, in practica sa simpla si refuzul de a mistifica aikido ca fiind o ultima metoda de lupta sau ca un mijloc de stabilire a pacii mondiale, ar fi simplu sa-l privim ca un om obisnuit, unul caruia pur si simplu ii place delectarea, un ras jovial, destule beri pentru a-l face sa se clatine atunci cand pedaleaza spre casa, si cu o rutina obisnuita de a-si busi elevii si de a fi busit la randul sau. Mai degraba mi se parea un om cu un bun simt sublim. Precum teoreticienii care lupta pentru eleganta si simplitate in ecuatiile lor, pentru mine sensei Kobayashi pare sa faca la fel cu viata sa. Astfel de simplitate este departe de a fi usoara si de asemenea este prea rara."
Trebuie sa simti asta #03 : Kobayashi Yasuo - o directie vie, de Ellis Amdur

Yasuo Kobayashi s-a nascut in Tokyo in 1936 , incepand sa se practice Judo in clasa a 5-a a scolii elementare. S-a inscris la Aikido Hombu Dojo in 1954, in acelasi an in care a intrat la universitatea Meiji, devenind unul din primii elevi de dupa-razboi ai Fondatorului Aikido,Morihei Ueshiba. Acum este 8 dan si este seful Aikido Kobayashi Dojo , care are mai mult de 120 de dojo-uri afiliate in intreaga lume.

Acest interviu reprezinta partea a 2-a din interviul cu sensei Kobayashi care a aparut initial in numarul din mai 2005 al revistei Gekkan Hiden ("Invatamintele secrete lunare"), o bine-cunoscuta revista de arte martiale din Japonia.


"Indiferent cat de puternic impingeam, bastonul nu se misca"- Yasuo Kobayashi



I: Inteleg. Faceati jiyu-waza ("tehnici libere") care se vad adesea executate la demonstratiile din acea perioada ?

R: Nu, acestea au inceput sa fie facute dupa ce a fost stabilit un sistem de examinari. Dupa ce numarul de membri a inceput sa creasca, a fost creat un sistem de examinare, iar atunci uchi-deshi faceau ukemi. Totusi, erau doar 5 uchi-deshi, asa ca ei nu putea sa faca pereche cu toti cei examinati pe masura ce numarul lor crestea, asa ca a inceput ca cei care erau examinati sa alterneze si sa faca ukemi unul pentru celalalt. Tot atunci au fost adaugate jiyu-waza ca un punct de examinare. Demonstratiile au inceput sa se tina cam din perioada in care m-am inscris, dar kihon-waza ("tehnicile de baza") nu erau foarte interesante, asa ca dupa multe reflectii s-a decis sa se arate kokyu-nage. Pana atunci kokyu-nage nu a fost facut cu adevarat in dojo.

I: De ce ?

R: O-Sensei nu prea iubea kokyu-nage. Deoarece "Este imposibil sa arunci pe cineva zburand pur si simplu!" era gandirea sa. Totusi, este excelent pentru conditionare asa ca a fost introdusa in program. Ceva similar s-a intamplat cu aiki-nage, din nou acelasi context ca la inceputurile lui jiyu-waza. Vorbind despre asta, din cat stiu nici koshi-nage nu a fost practicat la inceput, de abia dupa ce sensei Shoji Nishio si sensei Yoshio Kuroiwa l-au cercetat, a devenit popular cu alti instructori.


"Cand am fost in Hawaii pentru un seminar si am purtat uniformele noastre studentesti
vamesul ne-a intrebat daca suntem in armata"



Mari individualitati printre Shihani

I: Mergeati des la Iwama ?

R: Atunci cand se intampla ceva, precum Aiki Taisai, eram chemat deseori acolo. Dar cred ca e mai bine sa spun ca eram expediat decat chemat. Venea cateodata un telefon de la O-Sensei "sunt bolnav !" dar cand ajuneam grabit la Iwama, el face unele munci la ferma in stare buna de sanatate. (rade) Mai tarziu am inteles ca atunci cand O-Sensei se simtea singur, folosea boala ca scuza pentru a chema elevii tineri. Cu siguranta, la Iwama ei nu aveau antrenament in fiecare zi, si din moment ce sensei Morihiro Saito era angajat la Caile Ferate Nationale, erau momente cand nu era nimeni acolo si trebuie ca se simtea brusc singur. Cand se intampla asta, eram pregatit sa merg si sa fiu cineva cu care sa vorbeasca. Lucram impreuna cu el la ferma din Iwama si mancam impreuna. In mod normal el era foarte manierat si chiar daca avea doar o singura chifla, erau vremuri cand o impartea cu elevii sai. Totusi cand era vorba sa aiba grija de el, era ca un bunic obisnuit egoist. (rade) In orice caz, starea lui de spirit se putea schimba cu 180 de grade foarte repede, deseori mergand dintr-o parte in alta. Din acest motiv, daca cineva ii privea fata, si putea citea obiceiurile sale, atunci putea intelege treptat ce dorea O-Sensei, dar daca nu putea face asta, atunci avea un timp dificil sa lucreze ca uchi-deshi. Au fost mai multi oameni care desi aveau abilitati cu Budoka, au esuat din cauza acestui tip de sensibilitate. Totusi, experienta din acel timp a fost folositoare la deschiderea unui dojo, deci cred ca acel shugyo ca si uchi-deshi nu a fost irosit.


Nobuyoshi Tamura (stanga), Koichi Tohei (centru), Yasuo Kobayashi (dreapta)



I: Am auzit ca ati interactionat cu sensei Morihiro Saito, sensei Sadateru Arikawa, si sensei Shoji Nishio, care a fost impresia dv. despre ei ?

R: Cred ca sensei Saito a incercat sa transmita cu fidelitate tehncile pe care O-Sensei le-a predat cand avea in jur de 60 de ani. Cand O-Sensei a trecut de la 60 la 70 sau 80, in mod inevitabil si-a pierdut pterea fizica, iar miscarile tehnicilor au devint mai moi si mai circulare. Sensei Kisshomaru a schimbat tehnica la Hombu conform cu asta, dar sensei Saito a fost fixat pe ceea ce i-a fost transmis. Cred ca si cu sensei Gozo Shioda de la Yoshinkan a fost la fel. Pe de alta parte, din moment ce sensei Kisshomaru nu a interferat in cea mai mare parte cu detaliile din tehnica altora, fiecare dintre Shihanii de la Hombu era putin diferit. In functie de instructor, impresia lasata chiar de aceeasi tehnica putea fi complet diferita. Totusi, se poate spune ca aceasta adancime si latime a creat Aikikai-ul de azi.

I: Cu siguranta, atunci cand ne uitam la demonstratiile din Aikikai vedem ca exista multe variatii. Ati avut sansa sa invatati direct de la sensei Arikawa si sensei Tada, care este impresia dv. despre ei ?

R: Sensei Arikawa a venit din Karate, iar antrenamentul sau era intens. Din acest motiv era un numar relativ mare de persoane tinere printre cei care l-au urmat pe sensei Arikawa Sensei, chiar si in randul elevilor obisnuiti, iar el s-a specializat in principal in predarea la universitati. Poate din aceasta cauza el nu a predat foarte mult in afara Hombu dojo, si vorbea rar despre chestiuni personale, asa ca, desi era foare popular, nu erau multi oameni care sa sa stie mai multe despre el. Sensei Tada era o persoana care nu si-a neglijat niciodata antrenamentul sau personal, asa ca a acumulat o cantitate neobisnuita de accidentari de la tehnici. In functie de shihan erau unele cazuri in care ei nu puteau aplica tehnicile decat daca uke ii urma, dar asta nu s-a intamplat niciodata in cazul lui sensei Tada.





I: A fost vre-un instructor care v-a influentat cel mai mult ?

R: Am inceput cu O-Sensei si apoi am urmat antrenamente cu o varietate de instructori la Hombu, dar fiecare dintre tehnicile lor erau diferite asa ca m-am adaptat la fiecare, si cred ca acolo mi-am construit propriul meu stil. In afara de O-Sensei, am fost influentat de sensei Kisshomaru. Avea un temperament placut si l-am simtit a fi direct.


Suprimarea protestelor la Universitatea din Tokyo- ianuarie 1969



Mergand printre oamenii obisnuiti, am raspandit Aikido

I: Cand ati deschis actualul Kobayashi Dojo?

R: In aprilie, anul 44 Showa (1969). A fost chiar in mijlocul protestelor universitare - universitatile au fost blocate peste tot, iar studiile au fost oprite. Multi dintre elevi au cazut intr-un stil de viata auto-indulgent cu bautura si masaje. Atunci am crezut ca ar putea fi ceva ce pot sa fac. Ei bine, singurul lucru de care eram capabil, era sa preadu Aikido, dar chiar si asa nu am putut sa merg si sa folosesc Hombu Dojo pentru propriile mele scopuri, asa ca m-am gandit sa-mi infiintez propriul dojo. Nu aveam nici un ban, asa ca am folosit parcarea de langa casa mea si am construit un dojo cu 18 tatami facute manual. (n.t.: fiecare tatami este de aproximativ 91cm latime si 182cm lungime) si predam acolo atunci cand nu predam la Hombu.


Sensei Hiroaki Kobayashi, acum un instructor profesionist



I: Cu alte cuvinte, ati construit un dojo de dragul elevilor ?

R: Asa este. In orice caz, elevii nu mancau sau beau in cantitati mici, asa ca acele cheltuieli erau cu adevarat o povara. Prin urmare, atunci cand am inceput sa inscriu noi membri a trebuit sa fac taxele lunare sa se potriveasca bugetului lor. Atunci cand fiul meu Hiroaki avea 3 ani, trecatorii ma vedeau predand elevilor si fiului meu si ma rugau: "Va rog sa-i invatati si pe copii nostri", asa ca numarul membrilor a inceput treptat sa creasca.


Fondatorul Aikido Morihei Ueshiba si Morihiro Saito in Iwama



I: Se pare ca acordati atentie sabiei si bastonului in dojo-ul dv. ?

R: Sabia si bastonul pe care le predau sunt cele organizate de catre sensei Saito. O-Sensei facea ceva diferit in fiecare zi, asa ca sensei Saito, care a fost invatat timp de multi ani la Iwama, le-a organizat in asa fel incat sa fie mai usor de inteles si pentru ca ar fi usor de inteles extinderea principiilor din sabie si baston la cele corporale. Cred ca adunarea tehnicilor lui O-Sensei in acest fel a fost o mare realizare. Pe parcursul unei zile de antrenament in dojo-ul meu, noi practicam si sabia si bastonul: kata de baston in 13 pasi, in 22 de pasi si 31 de pasi, le practicam pur si simplu. De asemenea acord importanta antrenamentului cu sabia si bastonul atunci cand sunt peste hotare.

I: Care sunt gandurile dv. despre Aikido ca si budo ?

R: Sincer vorbind, exista o problema. Sunt cei care critica Aikido ca fiind diluat, si nici macar eu nu cotest acest lucru. Totusi, daca punem acest lucru deoparte, cred ca faptul ca am reusit sa atragem pe cei care nu aveau nici un interes in budo reprezinta o realizare. Eu insumi m-am antrenat intens atunci cand am fost tanar, asa ca inteleg ca evaluarea unui budo este legat de puterea de a manevra un atac puternic din budo, dar simt ca ar trebui sa ne intoarcem ochii spre obtinerea unui "budo care s-a deschis catre 10000 de oameni - Aikido".

I: Cand va aud vorbind in acest fel inteleg ca acea cale ingusta si inaccesibila a Aikido, azi a devenit o cale larga prin eforturile multor profesori. Deci, care sunt obiectivele dv. pentru viitor ?

R: Iubesc Aikido si m-am antrenat foarte mult timp, asa ca acum am deschis un dojo si predau, si mi-as dori sa continui in acelasi fel ca si pana acum, sa ma misc printre oameni obisnuiti si sa raspandesc Aikido. Din acest motiv, chiar si acum fac ukemi pentru incepatori ! In cele din urma, imi place sa ma misc atunci cand predau. (rade) De asemenea, daca sunt disponibile locatii si profesori mi-ar place sa avansez cu deschiderea a mai multor dojo-uri. Am mai mult de 100 de elevi crescuti in dojo-ul meu si care si-au deschis propriile dojo-uri in toata tara, si as dori sa continui sa dezvolt oameni capabili.




Gekkan Hiden - May, 2005



Articol publicat pe "Interview with Aikido Shihan Yasuo Kobayashi – Part 2"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li