Articole:pag 6

Etica apararii

 
 

In oponia mea, Aikido este o arta martiala defensiva. Tehnicile sale sunt in primul rand pentru neutralizarea diferitelor atacuri precum: prizele, loviturile cu pumnul, piciorul si diferitelor combinatii ale acestora. Din aceasta cauza imi place Aikido. In Aikido am invatat cum sa-mi manevrez atacatorii agresivi cu tehnici eficiente si efective. Totusi, Aikido nu este total defensiv. Exista lovituri de baza cu mana precum shomenuchi, yokomenuchi si tsuki, precum si lovituri de baza folosind piciorul: mae-geri, yoko-geri and ushiro-geri. De asemenea, exista si diferite atemi, lovituri a caror principal scop este de a creea deschideri.

Am citit un topic interesant intr-o carte intitulata "Aikido and the Dynamic Sphere" despre etica apararii. Pentru mine a fost foarte interesanta. M-am gandit intotdeauna, ce s-ar intampla intr-o situatie reala cand sunt pus in fata unui conflict fizic si sunt fortat sa ma apar. Ce fel de actiuni defensive pot avea ? Subiectul din aceasta carte ofera o mica perspectiva despre acest lucru.

Exista trei tipuri de situatii care pot aparea:

- Prima, in mijlocul unui conflict o persoana ataca brusc o alta persoana. Acea persoana se apara aplicand o tehnica: atacatorul este invins si ranit.

- A doua situatie, in mijlocul unui conflict o persoana provoaca alta persoana. Persoana provocata ataca provocatorul, care se apara si castiga ranindu-l pe atacator.

- Ultima situatie, in mijlocul unui conflict o persoana ataca brusc pe alta. Cel atacat se apara aplicand o tehnica si invinge dar atacatorul nu este ranit.

1. O persoana este atacata, atacatorul este ranit

In prima situatie cel care se apara reactioneaza pentru a se apara pe sine iar in final atacatorul este cel ranit. In opinia mea, cel care se apara nu poate fi invinuit, desi atacatorul este ranit in final. In mintea celui care se apara, prioritara este siguranta sa; acesta este instinctul uman de supravetuire. Din perspectiva artelor martiale, cred ca marea majoritate a tehnicilor sunt din aceasta categorie. Tehnici puternice si letale sunt utilizate pentru a dezactiva pe cel care ataca, cauzandu-i serioase rani. Loviturile cu mana sau piciorul sunt antrenate pana la nivelul in care sunt capabile sa sparga caramizi. Tehnicile de aruncare si fixare sunt facute in asa fel incat daca atacatorul nu stie sa efectueze caderi, va fi ranit grav. Punctele vitale ale corpului omenesc sunt tintele loviturilor. Cred ca chiar daca tehnicile propriu-zise sunt letale, cel care le stapaneste trebuie sa fie capabil sa le controleze la un nivel astfel incat atacatorul sa nu fie grav ranit.

2. "Cel acare se apara" provoaca, atacatorul este ranit.

In opinia mea, in aceasta situatie, cel care se apara este de fapt atacatorul deoarece el este cel care incepe provocand. Nu este corect sa faca acest lucru si sa raneasca persoana provocata. Cu atat mai mult nu este corect sa provoace o persoana pe care stie ca o poate invinge si are intentia de a rani omul provocat. Cu ceva timp in urma am avut un mic conflict cu un vecin datorita unei mici neintelegeri. A fost o cearta si emotii intense: a fost iritant. La acel moment am incercat sa nu il provoc pe acel om iritant; stiam ca daca fac asta va fi un conflict fizic. Nu am facut-o din cauza ca mi-ar fi fost frica. Eram increzator ca puteam sa ma descurc cu el la nivelul de pregatire pe care il aveam atunci. Astfel, conflictul s-a terminat cu un fel de intelegere. Cred ca nici o arta martiala nu te invata sa provoci.

3. O persoana este atacata, atacatorul este controlat

Conform cartii, aceasta situatie este cea mai ideala. Este scopul unui aikidoka de a controla un adversar fara sa-i provoace leziuni grave atacatorului. Sunt de acord cu aceasta. De fapt, multe tehnici din Aikido reflecta aceasta filozofie. De exemplu, tehnicile bazate pe ikkyo (primul control). Atunci cand efectueaza ikkyo, nage (cel care se apara) il fixeaza pe uke (atacatorul) la sol, controlandu-i partea din spate a bratului prin prinderea incheieturii cu o mana si efectuand o presiune asupra cotului cu cealalta. In ikkyo, nage ofera lui uke 2 alternative: sa se predea si sa mearga mai departe, sau sa sufere in continuare fixarea. Ikkyo poate provoca leziuni asupra cotului daca se continua aplicarea lui, si, daca nu ma insel se numeste ruperea cotului in alte arte martiale. Aceasta tehnica, precum si altele, reflecta filozofia Aikido-ului.

4. Situatii reale

In opinia mea este destul de dificil sa fii capabil sa aplici pricipiile in cea de-a treia situatie. Avem tendinta de a actiona ca in prima situatie, in special cand avem viata in pericol. Am citit intr-una din cartile mele de Aikido ca pentru a fi capabila sa aplice acest principiu, acea persoana trebuie sa fie una puternica. Acea putere, cred, se poate atinge printr-o practica zilnica. Din nou citez din cartile mele - parca din "The Principles of Aikido", atunci cand practicam trebuie sa tratam fiecare atac pe care il da uke ca si cum ar fi un atac mortal. Uke are responsabilitatea de a face ca atacul sau sa fie ca unul real. De exemplu shomenuchi, nu trebuie sa tratam shomenuchi dat de uke asa cum este. In antrenament, shomenuchi nu este un atac periculos; il putem lasa sa treaca si sa-l incasam. In schimb il putem trata ca pe o lovitura asupra capului cu o bata de baseball, de exemplu. Daca practicam in acest fel, ne putem dezvolta constiinta si invatam sa valorificam instinctul de a reactiona atunci cand suntem atacati. Asta este felul in care practic pentru a invata.

Articol publicat pe "Aikido Quote: The Ethics of Defense"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Andri Juliadarma