Invatatorii zen isi pregateau elevii tineri sa se exprime prin ei insisi. Doua templuri zen aveau fiecare cate un copil protejat. Unul dintre ei se intalnea in fiecare dimineata cu celalalt copil care mergea sa obtina legume.
"Unde mergi ?" l-a intrebat primul copil.
"Ma duc unde ma duc picioarele," i-a raspuns celalalt.
Acest raspuns l-a incurcat pe cel care a intrebat, facandu-l sa mearga la profesorul sau pentru ajutor.
"Maine dimineata," i-a spus profesorul, "cand te intalnesti cu micutul celalalt, intreaba-l acelasi lucru. El iti va da acelasi raspuns, iar tu ii vei putea pune urmatoarea intrebare: 'Daca presupunem ca nu ai avea picioare, atunci unde vei merge?' Aceasta il va prinde."
In urmatoarea dimineata, copii s-au intalnit din nou.
"Unde mergi ?" l-a intrebat primul copil.
"Merg oriunde ma duce vantul", i-a raspuns celalalt.
Acest raspuns l-a pus din nou in incurcatura pe copil, care a plecat sa vorbeasca cu profesorul sau.
"Intreaba-l unde se duce, daca nu este vant," i-a sugerat acesta.
In ziua urmatoare copii s-au intalnit pentru a 3-a oara.
"Unde mergi ?" l-a intrebat primul copil.
"Merg la piata sa cumpar legume," i-a replicat celalalt.