CS MARUBASHI

Multi practicanti de aikido vor accepta ca exista mai mult de o cale de a executa o tehnica data. De obicei, sunt 2 cai principale in care sa poti efectua tehnica, de obicei numite Omote si Ura.

"Istoric" vorbind, nu aceasta a fost situatia. Folosesc cuvantul istoric intre ghilimele, deoarece fondatorul este mort de aproximativ 41 de ani, deci nu vorbim de trecutul indepartat. Pe timpul vietii mele au aparut cateva schimbari in limbajul si denumirile folosite in aikido.

Cele mai multe surse din Daito Ryu cu care m-am intersectat, cum ar fi cartea lui Katsoyuki Kondo, (nu sunt un expert in acest subiect) vorbesc despre Varianta 1 si Varianta 2. Este acelasi limbaj utilizat si in Aikido Yoshinkan. Yoshinkan preda 2 variante principale, dar lasa deschisa calea pentru alte 3, 4 sau mai multe variante folosind acest limbaj.

Ikkajo Osae Ichi seamana cu ce am invat eu ca este Ikkyo Omote iar Ikkajo Osae Ni seamana cu Ikkyo Ura. Variatiile pe care ei vor ca studentii sa le invete sunt foarte specifice, existand de exemplu Kokyu Ho de la Ichi la Kokyu Ho Go (de la 1 la 5). Un prieten de-al meu din Europa a trebuit sa invete 6 moduri de a executa Shihonage. Ichi poate sa fie liniar si in fata , iar Ni poate sa se roteasca mai mult dar aceasta nu este neaparat obligatoriu. Aceasta permite Iriminage Ichi si Ni (probabil si alte variatii), neexistand procedeu Iriminage Omote sau Ura. Ichi si Ni nu sunt echivalente cu Omote si Ura din Aikikai.

Kenji Tomiki a fost la fel de mult sau chiar mai mult elev a lui Kano Jigoro decat elev a lui O'Sensei. El a fost produsul a doi maestri, trimis special de catre Kano sa studieze cu O'Sensei. Munca sa pentru a dezvolta Kata in Aikido reflecta Kata pe care Kano le-a dezvoltat in Judo, la fel si sistemul sau de competitii. Numele tehnicilor din sistemul sau difera fata de alte surse din Aikido pe care le-am intalnit. Astfel ikkyo omote/ura sunt denumite Oshi-Taoshi si Tentai Oshi-Taoshi. In timp ce limbajul sau este diferit, pentru elevii sai este foarte specific si clar. Tomiki s-a separat de Aikikai si a format Shodokan Aikido.

La sfarsitul razboiului a venit si separarea Yoshikan Aikido de Aikikai, Koichi Tohei devine instructor sef in cadrul Aikikai in timp ce O'Sensei merge la Iwama. Tohei s-a vazut pe sine intr-o competitie cu Yoshikan, si a dorit sa-si lase propria marca. A dezvoltat o serie de exercitii pentru unificarea mintii cu corpul, si a facut multe lucruri de referinta in dezvoltarea Aikido-ului. Abordarea sa a antrenamentului era foarte diferita fata de Yoshikan, dar la fel de rigida. Tohei a utilizat termeni precum Irimi (intrare) si Tenkan (rotire) pentru a evidentia cele 2 principale variante ale tehnicii, aceasta terminologie fiind inca utilizata in Shin Shin Toitsu Do Aikido (Ki Society) precum si in asociatiile derivate de aici precum Wadokai Aikido sau Asociatia de Aikido a Americii.

Irimi si Tenkan nu sunt la fel ca Omote si Ura. In timp ce Ikkyo Irimi arata la fel ca Ikkyo Omote, Irimi poate fi facut in fata sau in spate si implica miscari oarecum liniare. Tenkan poate fi facut atat in spate, cat si in fata lui uke (nu este de preferat din motive mai mult tactice), Tenkan implicand doar notiuni de rotire. Acesti termeni sunt mai mult definitii ale tipurilor de miscare comparativ cu Varianta I/ Varainta II din Yoshinkan, dar mai neclare fata de definita conventionala de Omote/Ura.

Relatia lui Tohei cu Aikikai incepe sa se inrautateasca, iar dupa moartea lui O'Sensei Kisshomaru Ueshiba devine al 2-lea Doshu ( Pastrator al Caii). Kisshomaru a efectuat schimbari in felul cum este predat Aikido, si este creditat cu sistemul formalizat de Aikido asa cum este predat azi in multe dojo-uri. In timp ce este desemnat ca urmas al tatalui sau, Kisshomaru admite despre el ca nu a fost cel mai riguros elev al tatalui sau, si se descrie ca un "soarece de biblioteca" in loc de artist martial in scrierile sale. Tohei si-a parasit pozitia de instructor sef de la Hombu Dojo si si-a infiintat propria lui organizatie. Separarea lui Tohei de Aikikai a fost mult mai urata decat separarea altui grup dinaintea acestuia, iar metodele acestuia, precum si portretul si limbajul au fost eliminate din multe dojo-uri. Atunci cand Tohei a parasit Aikikai-ul, Kisshomaru a folosit termenii de Omote/Ura pentru a diferentia cele 2 variante principale ale tehnicilor din Aikido. Scolile apartinand Iwama, CAF, USAF si ASU au urmat aceste schimbari de terminologie.

Din cartea Aikido scrisa de Doshu Kisshomaru:

"In majoritatea tehnicilor de Aikido, formele de Omote sau in Fata si cele de Ura sau in Spate sunt distincte de dragul predarii. Omote-waza pot fi numite Tehnicile din Fata si, in general, sunt aplicate unui oponent din fata si din lateral.

Ura-waza sau Tehncile din Spate sunt aplicate, de obicei, indirect intrand in partea din spate sau din laterala adversarului si adesea rotindu-l in jurul axei noastre verticale"

Aceste denumiri sunt mai specifice decat Irimi sau Omote care descriu numai miscarea dar nu si relatia. Omote si Ura din Aikikai implica atat descrierea miscarii cat si relatiile, desi Doshu Kisshomaru nu vorbeste in termeni absoluti. In cartea sa nu face nici o referire la Kotegaeshi Omote/Ura, sau Kaitenage Omote/Ura. Nici fiul sau, Moriteru Ueshiba, cel de-al 3-lea Doshu. Aceste denumiri sunt acum parte din programa de testare USAF.

Omote si Ura sunt termeni vechi. Omote este Fata Publica, cea explicita, limpede, iar Ura este Fata Privata, implicita, ascunsa, secretul. In Koshinki no Kata din Judo (o forma straveche de lupta in armuri), Omote este un set de 7 miscari care sunt considerate un fel de cunostinte preliminarii, sau superficiale, iar Ura contine un alt set de 7 miscari care sunt considerate mai profunde. Nu exista nici o relatie intre nume si tipul miscarii din cele doua parti. Este doar un fel de folosire a acestor nume in alte arte martiale stravechi, cum ar fi Ikkaku-ryu si Isshin-ryu. In Aikido, Omote nu este considerat superficial, de baza iar Ura mai avansat, dar acesta a fost modul in care acesti termeni au fost folositi in trecut.

Morihiro Saito a avut cea mai lunga cariera de uchideshi pe langa O'Sensei si a fost instructorul sef la dojo-ul din Iwama, locul unde O'Sensei a locuit multi ani. Saito a ramas loial Aikikai pe tot parcursul vietii chiar daca au existat diferente tehnice clare. In cartile lui Saito apar termeni si denumiri care nu se regasesc in majoritatea dojo-urilor din Aikikai sau sunt utilizate diferit. Nu mult dupa moartea lui Saito, fiul sau a parasit Aikikai si a format o asociatie separata. Saito a folosit termenii de Omote si Ura si a spus:

"Referitor la subiectul Omote/Ura: Asa cum un obiect are o suprafata care reprezinta spatele sau fata, asa si tehnicile din Aikido au in fata (Omote) si in spate (Ura) sau varianta cu rotire. O tehnica prin fata necesita o intrare spre partenerul tau, in timp ce varianta cu rotire este caracterizata prin intrarea spre spatele sau. Aceste 2 tehnici se disting indeosebi in exercitiile de baza dar nu in toate exercitiile, incluzand diferite variante.

Cateodata, astfel de diferente sunt dificil de facut chiar si in cazul unor exercitii de baza. De exemplu, Ura-waza sunt practic imposibil de aplicat in formele de baza ale tehnicii Yokomenuchi Shihonage sau la Handachi Hamni Katate-Dori Shihonage"

Este destul de ciudat sa vad cum unul dintre cei mai faimosi si influenti maestri de Aikido spune ca Omote si Ura nu au sens pentru anumite tehnici. As dori sa protestez spunand ca a trebuit sa invat cele doua tipuri de Shihonage, enumerate mai sus despre care el spune ca sunt "inaplicabile".

Sensei Kawahara utilizeaza termenii de Omote si Ura pentru un numar de tehnici, dar, de obicei, el cere 2 sau 3 variatii ale procedeelor precum Iriminage, Kokyunage sau Kokyu-ho. Kaitenage a fost separat prin Uchi si Soto, si, in general, lucru a fost separat dupa pozitia mainilor: Jodan, Chudan si Gedan. Kokyo-Ho are 2 cai. El a spus in mod clar ca exista nume pentru multe variatii la care eu nu le-am invatat denumirea, sau poate el s-a referit la ele ca Tenchinage Ura, Kaitenage Ura si Jujigarame Ura si eu nu am auzit de ele sau le-am uitat.

Shihonage in organizatia CAF are Omote si Ura la fel ca Ikkyo, Nikyo, Sankyo sau Yonkyo. Kotegaeshi se face doar in 2 feluri. De multe ori imi amintesc de Sensei Kawahara privind un elev care da test si spunand doar atat : "In alt fel" fara nici o clarificare, indiferent ce tehnica ar fi facut elevul in acel moment.

Exista alte organizatii separate avand propriile denumire pentru tehnici. Varietatea mare de metode de practica existente ar parea sa indice faptul ca invataturile lui O'Sensei au fost diferite pentru fiecare elev si o mare varietate de expresii ale tehnicii erau tolerate. De asemena, deoarece oamenii care veneau sa se antreneze cu o'Sensei aveau un fundament in alte arte martiale, multe tehnici de programa Aikido aveau deja o multiple denumiri provenind din familia artelor martiale din alte tari, incluzand Okinawa, China sau Coreea. Denumirile s-au schimbat si ele de-a lungul timpului. De exemplu: Kote Mawashi a devenit Nikajo iar apoi Nikyo. Pentru un artist martial japonez nativ, numele e posibil sa fie complet interschimbabil - majoritatea termenilor tehnici japonezi precum Kote Mawashi sunt foarte rudimentari si descriu o miscare, neoferind vreun inteles spirtual profund.

Cel de-al 3-lea - actualul- Doshu se va referi la, de exemplu, Tenkan Ikkyo Omote pentru a indica o miscare unde Nage intai se roteste si apoi paseste in fata pentru a conduce. Un tenkan arbitrar in fata nu face ca tehnica sa devina in mod automat o variatie Ura. Daca incep sa ma rotesc in jos la finalizarea lui Shihonage Omote, tehnica ramane Omote deoarece se refera la relatia mea cu Uke si cu modelul miscarii pe care o utilizez. Rasucirea in mijlocul sau spre sfarsitul unei tehnicii Omote nu schimba ceea ce numeste tehnica.

Una din noile cerinte in cadrul Comitetului Tehnic USAF este Jujinage Ura. Unele surse USAF vor echivala asta cu Jujigarami din cerintele CAF, altele nu.Toate formele de Jujigarami pe care le-am vazut implica pasirea in fata lui Uke, si nu am vazut cum ar fi posibil sa faci ceva ce denumim noi Ura intr-o forma corecta a cuvantului. Sunt cateva variatii posibile, dar pentru a face ca bratele sa fie incrucisate eu trebuie sa fiu in fata lui Uke. Incercarea de rotire dupa ce blocarea a fost realizata, sau sa faci un tenkan inainte de blocare nu face ca Ikkyo sau Shihonage sa fie o tehnica Ura, asa ca nu vad cum Jujigarami poate deveni Ura utilizand una din aceste 2 cai. Kazuo Chiba a aratat o tehnica pe care o numea Jujinage, dar arata mai mult ca ceea ce invatesem eu a fi Udekimenage, tehnica care are in mod clar Omote si Ura.

Alta pereche de tehnici ceruta de catre comitetul tehnic al USAF este Kaitenage Omote/Ura. In dojo-ul meu am vazut Kaitenage Omote definit ca fiind intrare si rotire in spatele lui Uke. Daca Ura este definit ca find pasire si rotire, atunci aceasta varianta este denumita Omote atunci cand nu este Omote. Tenkan si Soto Tenkan sunt cai de a ajunge in partea "Ura". Un Ikkyo Omote Henka Waza Kaitenage este una din putinele tehnici la care ma pot gandi ca fiind clasificata ca fiind o miscare Omote. Sunt posibile multe variatii ale acestor 2 tehnici, dar Omote si Ura sunt termeni mai specifici decat doar "oricare doua feluri de executie". Nu este clar pentru mine O'Sensei a utilizat acesti termeni iar elevii sai directi nu sunt uniformi in limbajul lor. Lmbajul este acelasi in zona politica a Aikido-ului, dar nu in arta ca un intreg. Aceste particularitati ale limbajului par sa se fi aplicat dupa moartea lui O'Sensei.

Recent, am avut alt experienta frustranta cu limbajul Aikido-ului. Ma uitam la un seminar, iar instructorul vorbea despre cedare si curgere. A aratat o versiune de Morote-dori Kokyu-Ho si a vorbit despre atingerea pamantului si a cerului, deschizand usor in timp ce coloana se intinde. Unul dintre elevii sai calatorea cu el si corecta gradele kyu in felul urmator: "Executa ca si cum ai avea o sulita infipta in capul meu". Pe masura ce practica continua, diferentele dintre ce vroia instructorul si ce facea elevul deveneau mai iesite din comun. Apreciez si studiat Baguazhang - mi-a oferit un instrument sa vad ca instructorul practica si descria ceva in genul "Palma Apei", in timp ce elevul facea ceva asemanator cu "Palma Cerului". Intre formele exterioare ale tehnicii nu sunt foarte mari diferente, dar diferentele in intentii si detalii sunt imense. Acestea sunt tehnici profunde la care aspiram cu totii, dar pentru care nu avem un limbaj pentru a ne ajuta in acest sens. Chiar si termenul de Kokyu este atat de vag si cu o plaja larga de aplicatii, asfel ca nu transmite prea mult.

Exista mai multe tehnici de aikido care par sa nu aiba denumire, sau cel putin eu nu le-am invatat denumirea. Avem un limbaj redus care sa ne ajute sa transmitem cunostinte de la profesor la elev, de la un practicant la altul, iar denumirele utilizate nu sunt intotdeauna agreate de toti, iar elevul devine o expresie dogmatica a loialitatii, altfel comunicand putin. Omote si Ura sunt doua cuvinte pe care elevii la invata la prima lectie in aceasta asociatie, iar acest punct didactic al lumii martiale este incurajat pe tot parcursul antrenamentelor. Vazand totalitatea a ceea ce este posibil in Aikido in termeni de Alb/Negru devin rapid termeni invalizi. Sistemul celor 2 tehnici nu este foarte util in afara trecutului de baza al aikido-ului, si am ajuns sa ma intreb cat de mult a fost util chiar si pentru atunci. Cu cat studiez Omote si Ura mai mult, cu atat mai mult apreciez marea precizie si totusi si marile posibilitati ale Variantei 1, Variantei 2, ...

Limbajul in aikido este ceea ce este subliniat in intreaga istorie umana a certurilor, translata in aikido. Nu cred ca Fondatorul ar fi fericit cu asta. Schimbari in terminologie apar deseori din ratiuni politice in randul practicantilor de Aikido. Am incredere ca, comitetul tehnic USAF, a avut intentii bune cu cerintele lor revizuite.